Dacă privești viața prin gri nu mai există păcat

26 februarie 2017 Dumitru Alexandru Filimon Cauze si convingeri, Semnalari Culturale

Niciodată, câteodată e relativ odată cu trecerea timpului. Un mic cântecel pentru autiștii în ”haine noi” din ultima vreme!

Am descoperit cu reală stupoare cât de comozi se simt unii indivizi în universul rece al ideilor. Sau mai rău în universul idelogiilor! Se frământă ușor în acest laborator particular ,apoi se înfructa din resurse de intuneric strânse printre colțuri, orbecăiesc într-o fugă conștientă de sine, se inunda în lumina unor reflectoare de lumină artificială si ne spun că defapt ei explorează un sine necunoscut. Ei meditează profund la sensuri. La sensuri ale existenței!

Pășesc în iarba verde plină de lumina îmbăietoare a soarelui. Omul este ce mai mare sursă de autoinchipuire din univers. Cioran deplangea iluziile spunând că fără ele sinele nu mai are o rațiune, o minciună, o închipuire ci este o parte a unui adevar evitat cu voință.

Ideea de a nu alege nici un drum este cea mai sfârtecătoare

Nimeni nu vrea să cunoască nimic în esență. Acela care arde în numele cunoașterii de sine(cu mici excepții) este primul care luminează cu lanterna. Nici măcar pe sine nu vrea să se cunoască acest individ, cu toate ca emite pretenții riguroase în acțiunea sa de coborâre în adânc spre lumea dinăuntru. Îmi este foarte greu să vorbesc cu un bulgăre de carți scăpat din bibliotecă. Oricat de josnic ar suna pentru unii prefer sa discut cu un gunoier cu un camionagiu, și să mă întreb din nou cu sinceritate: ”Ce simt ei?”.

”Ce gandesc ei?”. Și în final ce își doresc de la viață și cum vor să obțină acest lucru. Dacă intri într-un astfel de proces în general este bine, esti un nevrotic gata scăpat din circul parodic al majorității mature și poți să-ți pui reale probleme, să respiri un alt aer,  Acum nu mai este nimeni care să îți spună ce drum să alegi. Ideea de a nu alege nici un drum este cea mai sfârtecătoare. Bucați din tine se strâng pe jos la fiecare bifurcație ce te izbește.

Nu poți fi moral cu jumătate de normă

Vei ajunge să fugi de posibilitate și astfel colțul celor care nu au încercat nimic din frica de a nu face aia sau aia, de a nu fi așa sau de a nu fi nu știu ce ….Vei ajunge în colțul celor care mai mult au vorbit, au meditat au mediat bifurcațiile. Defapt intenția acestora nu era de alegere, de posibilitate, ci de pleașcă. Multă lume așteaptă o pleasca ! Dacă se poate să cadă din cer ceva (în cap să nu cadă că ne doare) ar fi perfect, ca doar merităm cu toții.

Dacă privești viața prin gri nu mai există păcat, nu mai există lume rea sau bună, ci indizivi plictisitori în aranjamentul pe care îl fac cu sine când se prezintă drept moraliști deprinși cu arta compromisului necesar. Un alt adevăr este că nu poți fi moral cu jumătate de normă. Dă cu rest la sfârșit…

Să ne amintim : ”Lumea nu e gri doar pentru ca noi suntem gri..”.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign