[BULEVARDUL 6 MARTIE] Din 1948 până în 1965, actualul bulevard Elisabeta din centrul capitalei, parte a axei est-vest a orașului, s-a numit bulevardul 6 Martie. Așa arăta el în 2 poze din 1962.
► BACKGROUND. Pe 6 martie 1945, cu țara încă în război și cu influența sovietică în creștere după trimiterea de către Stalin la București a comisarului Andrei Vîșinski, regele Mihai, șeful statului, e obligat să accepte numirea unui guvern pro-comunist condus de Petru Groza. Este, practic, începutul comunizării României. Guvernul Groza obține retrocedarea nord-vestului Transilvaniei după discuții cu Stalin, pe 9 martie 1945. Urmează o reformă agrară, se împart terenuri țăranilor – un exercițiu de imagine. După abdicarea regelui pe 30 decembrie 1947 și preluarea totală a puterii de către comuniști, pe 11 iunie 1948, Guvernul Groza adoptă legea naționalizării industriei, care viza distrugerea proprietății private. Mai târziu, odată cu colectivizarea, țăranii pierd terenurile cu care fuseseră împroprietăriți.
► BULEVARDUL. Cât despre bulevardul bucureștean, el s-a numit inițial Elisabeta, după prima regină a României. În 1948, primul an de republică populară, numele cu conexiuni în vechiul regim sunt înlocuite și Elisabeta devine 6 Martie. În 1965 moare liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, așa că în amintirea lui, bulevardul 6 Martie îi preia numele. În ultima etapă a ceaușismului (anii ’80), bulevardul Gheorghe Gheorghiu-Dej e redenumit bulevardul Mihail Kogălniceanu, în urma dorinței lui Nicolae Ceaușescu de a se distanța de predecesorul său. În anii ’90 bulevardul revine la denumirea inițială de Elisabeta și e celebră etapa plăcuțelor temporare pe care se citea „B-dul Regina Elisabeta (fostă Mihail Kogălniceanu)”.
► POZELE. Cupleta de poze de mai jos ilustrează așa:
– stânga: Sfatul Popular al Raionului „V. I. Lenin”, diviziune administrativă de atunci a capitalei (actual sediu al Primăriei Sectorului 5) și, în depărtare, Sfatul Popular al Capitalei (actual sediu al Primăriei Municipiului București)
– dreapta: șirul de cinematografe de la începutul secolului 20, pentru care bulevardul ăsta era renumit. Lăsate în paragină după 1990, s-au închis și nimeni n-are interes să revitalizeze zona.
Bulevardul Elisabeta arată per total extrem de prăfuit (are în majoritate clădiri din primele decenii ale secolului 20) și are nevoie urgentă de revitalizare și regenerare urbană, mai ales că e o arteră centrală esențială a orașului, plină de istorie și arhitectură frumoasă.
