Așa arăta vara lui 1954 în centrul Bucureștiului, cu oamenii bălăcindu-se în piscina cu valuri artificiale a Hotelului Lido de pe b-dul Magheru, azi închisă și în paragină.

Căldură mare, nu? Așa arăta vara lui 1954 în centrul Bucureștiului, cu oamenii bălăcindu-se în piscina cu valuri artificiale a Hotelului Lido de pe b-dul Magheru, azi închisă și în paragină.

Construit la începutul anilor ’30 după un proiect al arhitectului Ernest Doneaud, Palatul Lido a devenit un vârf de lance al avangardei art deco bucureștene. Aparținea lui Constantin Angelescu, politician, medic și profesor universitar român, reformator al școlii românești în interbelic, membru de onoare al Academiei Române, senator și prim-ministru al României (1933-1934). Hotelul Lido intră în proprietatea statului în anii ’50, dar nu-și pierde strălucirea. La finalul anilor ’50, piscina și mașina de făcut valuri sunt recondiționate, iar în spatele bazinului se amenajează un ecran rulant, pentru proiecții.

După 1989, Hotelul Lido intră în agonie. Ajunge subiect de litigiu și tergiversări, statul vânzându-l fără a avea acest drept. În 2010 e închis după retrocedarea către urmașii lui Angelescu. La început de 2017, omul de afaceri Mohammad Murad anunță lucrări de restaurare și modernizare la Lido, hotelul va avea patru stele plus. Se va numi Lido by Phoenicia și se va încerca afilierea lui la lanțul hotelier Trump.

Niciun cuvânt despre piscină, care s-ar părea că nu e inclusă în planurile de restaurare.

foto via Photo Historia