Interviu cu Irina Slate – Dorul de „acasa” ta

19 aprilie 2018 Bucurestii Vechi Si Noi Semnalari Culturale

Iată că iubitorul de muzică, pus pe șotii, ajunge și în România. Nino a părăsit Londra și vine să arate copiilor fascinanta noastră lume culturală. Ce aduce nou acest spectacol-lecție?

Călătoria lui Nino ajunge în stația dorului. Întors la origini, Nino vrea să le împărtășească celor mici atmosfera pur românească, prin intermediul muzicii ca limbaj universal. Având în vedere că e vorba despre spațiul cultural românesc, nu puteam să nu conduc povestea spre ceea ce înseamnă dor. Cred că dorul reprezintă un sentiment născut pe pământ românesc și este un motor al multor creații populare și culte. Nino se întâlnește în România cu dorul, un sentiment personificat din trăire în personaj. El aduce în discuție tema emoțiilor care se nasc atunci când asculți muzică sau cânți.

Când s-a născut Nino și cum a evoluat?

Primul spectacol în care protagonist a fost Nino s-a numit „Cu Nino în vacanță” și a avut loc acum mai bine de doi ani. Nino reprezintă personajul – punte dintre lumea copiilor și cea a teatrului pentru copii. Cei mici îl adoră, nu îl încadrează în rândul adulților și astfel e cel mai bun mesager al mesajului artistic.

E greu să decriptezi un concert, astfel încât să-l faci accesibil copiilor?

Cred că spectacolele dedicate copiilor trebuie făcute cu o mare responsabilitate socială. Când cei mici vin la teatru, ei învață nu numai ce înseamnă condiția de spectator, dar văd și modele sociale care le sunt arătate prin atitudini, reacții în fața unor situații. Decriptarea unui concert se face prin însăși îndepărtarea de forma tradițională a lui. Cei mici sunt plini de energie, curioși, vorbăreți și atunci trebuie să-i faci să-și dorească să asculte muzica, să fie atrași de ea. Cred că e necesar să le creezi un univers, în care muzica din concert să devină necesară.

Cum simțiți emoția care plutește în sală a celor mici? Cât de diferit este acest tip de public, față de cel matur sau de cel avizat? Îți lasă, ca regizor, mai multă libertate de mișcare, de improvizație, fără teama că nu te încadrezi într-un șablon?

La spectacolele pentru copii am mai multe emoții decât la cele dedicate adulților pentru că, din punctul meu de vedere, lucrurile pot scăpa de sub control foarte ușor. Când celor mici le place ceea ce văd, îți arată imediat asta. Sunt cu ochii lipiți de scenă, abia respiră și întreaga sală devine un tărâm magic. Publicul-copil vine mai  „curat” la teatru. El nu are așteptări și, mai ales, nu judecă. Din punctul acesta de vedere, un spectacol destinat copiilor oferă mai multă libertate. Partea complicată intervine în momentul în care trebuie să creezi un alt univers care este valabil din punct de vedere logic. Copiii pun foarte multe întrebări, iar dacă răspunsurile la acele întrebări nu se găsesc în interiorul spectacolului, îi pierzi foarte ușor. Spre exemplu, dacă un personaj mănâncă norișori, în spectacol trebuie să existe și răspunsul la întrebarea  „De ce mănâncă norișori?”, „Pentru că îl ajută să zboare” ar fi un răspuns cu care cei mici ar fi de acord.

Nu cred că există șabloane în teatru, există doar prea puțină imaginație. Un regizor este un detectiv care caută răspunsuri la întrebările pe care și le pune vis-a-vis de text și din acele răspunsuri se naște spectacolul.

 

Cât de importantă este formarea unei culturi muzicale de la vârste fragede? E un moft al părinților, e o necesitate sau doar o alternativă la joacă?

Formarea unei culturi muzicale este foarte importantă pentru că îi aduce pe cei mici mai aproape de rădăcinile muzicii. Iar muzica s-a născut din dorința de a exprima ceva ce nu se poate spune la fel de bine în cuvinte. E importantă pentru că îi conectează la emoțiile lor. Dacă la o vârstă fragedă cei mici își verifică emoțiile prin intermediul părinților, prin muzică ei ajung să își cunoască propriul univers emoțional. Această cunoaștere conduce către dezvoltarea unor mecanisme sufletești și acel copil va crește mai puțin anxios, mai deschis către exterior. Cu timpul, cred că se va crea o lume mai bună.

Care este montarea care a avut un puternic impact emoțional asupra dvs, ca regizor?

Spectacolul care mi-a rămas în suflet este cel pentru licență. Atunci m-am confruntat pentru prima dată cu structura unui spectacol, am învățat ce pot să fac, ce încă nu știu. Am învățat cât de important este să știi să lucrezi cu oamenii, ca regizor, cum tu ești motorul a ceea ce actorii fac pe scenă, cum la repetiții nu îți poți permite să fii decât cea mai bună și răbdătoare variantă a ta.

Ce are diferit un regizor care montează spectacole pentru copii, față de un coleg care pune-n scenă spectacole pentru alt gen de public?

În primul rând, este nevoie de o inimă deschisă, multă curiozitate și un optimism debordant. Trebuie să-și pună multe întrebări și să vină cu soluții din afara zonei sale de confort. Trebuie să te dedublezi, să te pui în pielea unui copil și să încerci să creezi de acolo. În plus, e nevoie de multă atenție la detalii. Cei mici nu învață din vorbe, ci din ceea ce se întâmplă pe scenă.  Ei văd tot. Orice gest deplasat, orice privire, orice moment de ezitare, iar dacă te-au prins, le pierzi atenția.

Care e următoarea provocare regizorală, după această premieră?

Am câteva mici bănuieli și speranțe, dar nu aș vrea să divulg nimic. Așa că, veți vedea! 🙂

De ce ar trebui să vină copiii în Salonul Mozart, în aceste călătorii prin lumea muzicii și prin viața compozitorilor?

Salonul Mozart, chiar dacă nu uimește prin dimensiuni, fascinează prin intimitate. Faptul că nu sunt multe locuri, iar distanța este mică între spectatori și actori, creează celor mici senzația că sunt parte dintr-un spectacolul interactiv și educativ, în același timp.

Care e mesajul concertului-lecție „Cu Nino în România?”

Să învățăm să simțim 🙂

Interviu realizat de Dana Macsim

Foto: arhivă personală

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign