„Baukultur” este un concept german dezvoltat în anii 2000 pentru a compensa insuficiența arhitecturii așa cum este percepută astăzi, într-un mod care să promoveze coerența la nivel urban și contextual. Baukultur nu se adresează doar administrației și profesioniștilor, ci comunității extinse, prin stabilirea și asumarea unor principii, reguli și proceduri, mutual acceptate de toți cei care acționează și „construiesc” orașul. Dar, în București, acest concept nu este cunoscut sau aplicat.
Termenul este compus din verbul „a construi” (Bau) cu substantivul civilizație (kultur), definind simultan două ipostaze ale culturii urbane:
- Cultura de a construi – cum este abordat orașul în termeni constructivi și calitativ-materiali, funcționali și cum fuzionează cu concepte estetice și culturale
- Construcția unei culturi – cum modelează orașul și insuflă valori de civilizație, respect, civism, estetică, spațiu public, incluziune etc.
„Baukultur este ca un joc în care nu există perdanți. Cultura urbană în București este un fenomen deja început, dar care evoluează lent și întrerupt”, spun arhitecții bucureșteni în Raportul pentru București al Ordinului Arhitecților București (OAR).
Conceptul de Baukultur nu se manifestă la nivelul Bucureștiului, nu este încă asimilat de administrația orașului. În același timp, este un concept necunoscut și pentru locuitori datorită lipsei de comunicare și informare între autorități și cetățeni.
Dezvoltarea economică din ultimii ani a scos în evidență lipsa de viziune despre imaginea și caracteristicile unui oraș civilizat și cultural, așa cum pretinde Bucureștiul să fie. Într-un oraș congestionat și poluat, cu zone de sărăcie și administrare delăsătoare, creșterea s-a făcut sacrificând zona istorică, siturile industriale, periferia, spațiile verzi, locurile publice.
Segregare culturală și spațială
În schimb, au apărut comunități segregate spațial sau cultural, turnuri de birouri între case, malluri comerciale care au falimentat zonele istorice și un număr în creștere de autoturisme. Bucureștiul este un oraș rezultat din mai multe politici urbane, niciuna finalizată, și are dificultăți atât în a-și defini identitatea proprie, cât și în a acționa pentru ca aceasta să reprezinte o măsură prioritară de administrare.
Bucureștenii nu își cunosc orașul, nici din punctul de vedere al trecutului, nici din cel al prezentului. Lipsa unor mecanisme de creștere a culturii urbane (atât în școală, cât și în familie) se resimte în pierderea simțului comunitar.
Locuitorii Bucureștiul formează astăzi un amestec de interese individuale care nu consideră că se intersectează și influențează reciproc. Rolul arhitecturii s-a devalorizat în viața urbană, fiind redusă prin legislație și practici la o acțiune strict privată și individuală, în care funcțiile estetice, culturale și sociale secundare și alterate.
Vila la preț de apartament
Bucureștiului, ca alternativă de lux la cutiile de chibrit din cartierele dormitor, a luat locuitorii cu asalt. Dezvoltatorii imobiliari au profitat de dorința oamenilor de a avea aer curat și vilă la preț de apartament, făcând din această
dorință sloganul anilor 2000 – 2010.
Așa s-au ars etape în extinderea planificată orașului către periferii, pentru că ritmul de creștere a noilor ansambluri rezidențiale de blocuri de vile individuale (construite în regie proprie sau fără autorizație de construcție), a fost mult mai mare decât puterea sau voința administrativă a autorităților locale ale judetului Ilfov, cel mai mare furnizor de vile și cartiere rezidențiale.
Arhitectura ansamblurilor este realizată sub criteriile de calitate, prețul scăzut de execuție generală (între 500 – 800 euro/mp conform analizelor financiare, cu terenul inclus) fiind dat de materiale și finisaje slabe, compartimentări
interioare subțiri care nu durează și care, pe termen lung, vor necesita lucrări de întreținere pe care nu este clar cine le va suporta.
Spațiile de locuit sunt în general înghesuite, cu suprafețele mici, bucătării lipsite de ventilație naturală sau fără lumină. În schimb, la vânzare prețurile medii variază între 1.400 – 2.000 euro/mp, diferența fiind a dezvoltatorului. În multe cazuri însă, calitatea proiectelor de arhitetură și organizarea interioară a spațiului sunt sub standardele acceptare.
Mentalități închise, oraș destrămat
Ansamburile sunt realizate cu centre comerciale proprii, încercând să ofere toate facilitățile unui mediu urban activ. Formarea unor comunități este însă un aspect care necesită conlucrarea mai multor aspecte urbane, riscând să creeze mentalități închise, segregate.
Capitalele europene și nu numai s-au dezvoltat spre periferie, inelul central fiind protejat sub titulatura de „centru vechi”, de afaceri și turism. În orașe ca Viena sau Berlin nu se poate obține nicio autorizație de construcție dacă infrastructura nu este deja creată – drumuri asfaltate, curent electric, gaze, canalizare, internet și cablu TV.
Același efect îl au și lipsa drumurilor asfaltate, a utilităților, precum și aglomerația cauzată de lipsa mijloacelor de transport din cartierele nou create. Zone ca Domnești – Prelungirea Ghencea, Militari, Bragadiru, Popești Leordeni sunt sufocate dimineața, șansa de a ajunge la timp la serviciu fiind reală dacă se pleacă cu 2 ore înainte de acasă.
Acest ritm nu poate fi menținut pe termen lung, tendința fiind acum de depopulare a unor cartiere întregi, mai ales în zona de vest, unde se așteaptă inert inaugurarea metroului din Drumul Taberei, de ani de zile.
Ca efect, Bucureștiul e mai mult o sumă de construcții și mai puțin un oraș. Administrația și locuitorii orașului nu lucrează împreună pentru dezvoltarea sau, măcar, salvarea orașului, ci își văd fiecare de interesul său, și sacrifică orașul al cărui viitor nu se anunță prea bun. Deja, sunt studii care proclamă Capitala ca pe cel mai aglomerat oraș din Europa, iar continuarea haosului urbanistic riscă să-l facă de aproape de nelocuit în câțiva ani.
sursa-https://www.businesscover.ro/