Seară pe bulevardul 6 Martie (azi bulevardul Elisabeta), la cinema, în 1956.

Pe vremea aia funcționau la capacitate maximă cinematografele de pe artera asta, între Calea Victoriei și strada Brezoianu. În poză sălile I. C. Frimu (Capitol) și Lumina.

În prezent mai toate clădirile fostelor cinematografe, datând de la final de secol 19 și început de secol 20, sunt în paragină, unele stau să pice. Indiferența autorităților și cetățenilor, apariția multiplexurilor din mall-uri la pachet cu inducerea percepției că e singura cale de a vedea filme pe ecran mare, nebunia retrocedărilor și în general neînțelegerea orașului ăstuia au adus niște foste glorii bucureștene la stadiul de ruină. Ce bine ar arăta un bulevard Elisabeta revitalizat, cu săli ce cinema cochete una după alta ca alternativă la mainstream-ul multiplexurilor!

E și cazul cinematografelor din cartierele bucureștene, majoritatea construite în parioada comunistă și azi închise, abandonate sau refuncționalizate aiurea. Nici cinematografele vechi din centru nu stau prea bine, sunt degradate și/sau închise. E un subiect despre care niciun primar nu vorbește și pe care niciun ministru al Culturii nu-l abordează, deși fondurile către Consiliul Național al Cinematografiei nu sunt de neglijat.

foto: arhiva Agerpres