Așa arăta Parlamentul României pe la 1900.

Localul vechiului Divan Domnesc din dealul Mitropoliei (Patriarhiei) la început de secol 20, înainte să fie înlocuit de Palatul Adunării Deputaților, azi Palatul Patriarhiei.

Te-ai întrebat ce era prin București înainte de „Micul Paris” după care se topesc mulți? Bucureștiul secolului 19 era un târg ceva mai mare împrăștiat pe niște dealuri, proaspăt ieșit de sub fanarioți, trecut prin răscoale și revoluții și devenit brusc capitala Principatelor Unite.

[PARLAMENTUL] Așa arăta Parlamentul României pe la 1900. Niște case de secol 19 unite între ele, pe dealul Mitropoliei (Patriarhiei), în centrul Bucureștiului. O poză rară. Da, de aici a pornit istoria parlamentarismului la noi. Fostul local al Divanului Domnesc a fost preluat de Adunarea Deputaților („Camera”) odată cu intrarea Principatelor Unite pe filiera constituțională în secolul 19. În casele astea au vorbit Cuza, Carol I, Kogălniceanu, Brătianu, etc.

În 1908, construcțiile din poză au fost înlocuite cu Palatul Adunării Deputaților, construcție monumentală cerută de regele Carol I, extrem de nemulțumit că tânărul Regat al României (proclamat în 1881) avea un parlament mic de tot. Acolo și-au avut sediul, succesiv:

• Adunarea Deputaților (până în 1948)
• Marea Adunare Națională (parlamentul comunist, până în 1989)
• CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (1990-1991, organ temporar)
• Camera Deputaților (1991-1994)

În 1994, deputații s-au mutat în sediul de la Casa Poporului, iar vechiul palat din dealul Patriarhiei a fost dat în folosință Bisericii Ortodoxe Române, care l-a redenumit Palatul Patriarhiei. Deși a fost construit din bani publici, edificiul a fost cedat în 2010 de Guvernul Boc (prin ordonanță de urgență) BOR.

În prezent România are cel mai mare parlament din lume – Casa Poporului, începută de regimul Ceaușescu în 1984 și neterminată nici în prezent (nu are recepția făcută).