Bucurestii Vechi si Noi

Alexandru Darie:„ Această solidaritate care s-a creat ar fi minunat să o păstrăm și în absența unui eveniment nefericit”

22 septembrie 2019 Dumitru Alexandru Filimon 4Arte, Semnalari Culturale

Credit FOTO: Radu Tudor

Pe Alexandru Darie, cunoscut apropiaților drept Ducu Darie, l-am cunoscut pe vremea când eram secretar literar la Teatrul Nottara și am realizat un scurt interviu în 2016, pornind de la perioada de 10 luni de exil a teatrului. L-am găsit pe regizor la Bulandra sorbind boem din cafea dictând secretarei ce anume să șteargă definitiv din opera unui dramaturg ce probabil urmă să se pune în scenă. Avea un farmec aparte și m-a convins să beau o cafea deși era cam târziu. A urmat o discuție deschisă despre teatru, în care mi-a amintit de talentul lui George Constantin, Ștefan Iordache sau Horațiu Mălăele. Era un aristocrat cum cred că generația mea, nu că nu-l va mai cunoaște, doar că nu și-l mai dorește. Eu aveam 27, el 57! Au urmat aceste cuvinte și o serie de lecții pe care nu le voi uita…

”Din fericire eu am fost alături de voi cu sufletul. Eu nu am trăit ce au trăit actorii și toată lumea din Teatrul Nottara. Pentru noi a însemnat un moment dificil pentru că este greu să vezi niște colegi de-ai tăi, cum ar veni…sunt aruncați pe stradă. Problema nerezolvată a acestor clădiri cu bulină rămâne, și eu vorbesc din prisma unei experiențe personale pentru că am locuit într-un bloc care astăzi are bulină și știu cât de greu a fost să convingi locatarii de acolo să semneze pentru consolidare. Personal cred că nu s-a găsit o legislație corespunzătoare.

Cele 10 luni au fost dificile pentru că este greu să-ți vezi colegii într-o astfel de situație. Îmi aduc aminte că în perioada aceea Nottara avea o premieră la spectacolul Efecte Colaterale, regizată de colegul nostru și actorul Vlad Zamfirescu, care până la urmă s-a jucat pe scena teatrului Bulandra. E și un moment de bucurie pentru că i-am găzduit pe colegii și prietenii de la Nottara. Din câte știu s-au simțit foarte bine. A fost un moment de solidaritate între noi care din păcate nu se întâmplă foarte des, dar care ar trebui să se întâmple mai des decât se întâmplă! În general vorbesc.

Nu am realizat că au trecut zece luni. Mi s-a părut totuși ceva mai puțin și am speranța că veți realua activitatea și că această clădire va întră într-un proces de reconsolidare în așa fel încât să fiți fericiți cu toții într-o clădire modernă!

Văzând actorii în această perioadă mi-am amintit de perioada când lucrăm și eu la Nottara unde am făcut spectacolul ”Viforul”, care din păcate s-a jucat de câteva ori deoarece cel care juca rolul principal atunci s-a îmbolnăvit. Mulți actori din distribuție ne-au părăsit, fie că au plecat dintre noi, fie că au plecat din teatru. Într-un fel mi-am amintit așa cum era în perioada aia când petreceam zile și nopți întregi pe scena mare de la Nottara făcând acest spectacol.

”Aici este vorba despre dragoste de teatru”

Am fost legat multă vreme de actorii Teatrului Nottara. Aș aminti doi dintre ei care din păcate nu mai sunt, unul este George Constantin, celălalt este Ștefan Iordache pe care am avut șansă să-i văd încă de pe vremea când erau tineri . Am mulți prieteni din Nottara de la acea vreme. Horațiu Mălăiele spre exemplu! Și mulți alții. Din păcate când ne amintim de ei conștientizăm că au avut un destin tragic, precum Jurjac (George Enescu). Sunt legat și de Cristi Șofron cu care am făcut armata cu care am făcut primele spectacole. Am debutat împreună, pe urmă destinele noastre s-au despărțit! E o viață în spate și acesta a fost și motivul pentru care am ținut să sărim în ajutorul nostru și spun nostru cu intenție ,apropo de solidaritate, și dacă va fi cazul Doamne ferește să avem vreodată vreo problemă  ne așteptăm la aceeași primire din partea Nottara și a altor teatre. Nu acesta este motivul pentru care am făcut-o! Aici este vorba despre dragoste de teatru și nimic altceva! Mă bucur că am putut face acest lucru și repet Bucureștiul chiar are nevoie de teatre noi după cum vedem. Această este o mare discuție și poate va fi făcut măcar un început. Budapesta are 100 de teatre. Să ne întrebăm cât are Bucureștiul? Undeva la 10% din acest procentaj!

Cred că este o singură lecție care trebuia spusă demult sau ținută și a cărei concluzie a lipsit din viața noastră, anume această solidaritate de breaslă! De-a lungul timpului au existat foarte multe momente în care această solidaritate nu s-a manifestat . Ea era foarte puternică înainte de 1989 pentru că noi toți luptăm contra unei nenorociri care se abătuse asupra acestei țări. Aveam un dușman comun atunci, comunismul, care ne solidariza. Această solidaritate care s-a creat ar fi minunat să o păstrăm și în absența unui eveniment nefericit. Când ne este bine să fim la fel de solidari că atunci când ne e rău!”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign