Titus Popovici a scris si versuri

20 ianuarie 2020 Andrei Slavuteanul Istorie

Am o mare admiraţie pentru talentul talentul literar al lui Titus Popovici şi nu înţeleg nici azi de ce s-a pus la dispoziţia dictaturii comuniste. A fost, pentru el, o afacere proastă. A obţinut o anumită bunăstare materială, dar a ratat şansa de a realiza o operă fără egal. Şi-a luat revanşa, într-o oarecare măsură, post-mortem, când i-au apărut două romane satirice scrise cu vervă despre protipendada comunistă dinainte de 1989, „Disciplina dezordinii” şi „Cartierul primăverii”.

Puțină lume știe că Titus Popovici a scris și versuri. Manuscrisele pe care mi le-a pus la dispoziție, cândva, Ion Brad cuprind poeme improvizate de Titus Popovici cu diferite ocazii, pentru amuzamentul celor din jur. Se remarcă două dintre ele, unul, fără titlu, care îl aduce în prim-plan pe celebrul conducător al Atenei din secolul cinci înaintea erei noastre, Pericle şi altul, intitulat A dormi, în care este parodiat limbajul şedinţelor de partid din România comunistă.


Pericle, personaj istoric aureolat de glorie, este prezentat, cu sarcasmul binecunoscut al lui Titus Popovici, într-o ipostază mai puţin glorioasă şi anume încercând să se „dreagă”, după o beţie, cu un castravete murat. Muza tragediei, Melpomena, de la care Pericle speră să primească o încurajare, pare şi ea fotografiată de un paparazzo interesat de semnele degradării fizice:
„Rupând, viril, un zdravăn castravete,/ Pe malul pur al mării stă Pericle;/ Ar vrea ca Melpomena să-i repete/ Că adevărul zace-n fund de sticle// Dar ea s-a başoldit precum balena/ La glasul patimii carnale-i surdă/ Nici o silfidă nu-i mai duce trena/ Şi carnea-i moale, albă, ca de urdă.// N-aude ale inimii pistoale/ Nimic nu mai vibrează sub perucă/ Iubirea, vag drapată-n sure ţoale,/ Pe ţărmi pustii se clatină năucă.”


În celălalt poem, „A dormi”, Titus Popovici imită, batjocoritor, stilul rechizitorial folosit în şedinţe pentru denunţarea oricărei abdicări de la lupta de clasă:
„Tovarăşe când somnul coboară peste frunte/ Gândeşte că duşmanul nu doarme. Planuri crunte,/ Urzeşte împotriva literaturii noi/ Plătit de Richard Nixon şi de ai săi strigoi.// Deci, iată, somnul este stihie mic-burgheză/ Tovarăşul ce doarme, devine trădător/ Denotă o gândire nejustă şi obeză/ Săriţi, săriţi tovarăşi, să-l criticăm de zor.”
După cum se vede, Titus Popovici, inteligent şi inventiv, ştia să se joace. S-a jucat, de altfel, şi cu viaţa lui.

Sursa

Alex Ștefănescu
Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign