Lansare carte online: Cartea despre acceptare

15 aprilie 2020 Andrei Slavuteanul Semnalari Culturale
Cartea despre acceptare corina stefan

Am publicat prima carte. Este cartea despre acceptare, despre asumare. Este o carte onestă.

Sunt povești și gânduri strânse de-a lungul anilor.  Sunt povești vii, cu oameni reali. Sunt acei oameni și acele întâmplări care au contribuit să accept că sunt bună așa cum sunt. Că nimeni nu e perfect. Că măștile (și vorbesc despre acelea grele pe interior) dor. Că dragostea doar este. Că modelele noastre sunt chiar alături, doar să deschidem ochii.  Că suntem oamenilor pe care îi cunoaștem. Să fim bucuroși că suntem.

Cartea despre acceptare te va ajuta să:

Cartea despre acceptare (eBook ePUB)

De ce am scris Cartea despre acceptare?

Am fost nevoită să învăț să mă accept. Și am învățat pas cu pas, fiind atentă la mine și oamenii din jur.

În această carte povestesc cum am învățat că suntem diferiți și că avem un singur drum: înainte.

Am petrecut ani din viață cu mâinile ascunse în buzunar și mi-am spus of, nu are importanță. Am dat vina, am strigat, am pretins. Am muncit mult până la somatizare. Am văzut că nu aceasta e calea și am devenit atentă. Am început să fac lucruri.

Am fost nevoită să învăț să mă accept pentru că eu cu mine nu prea eram prietene.  Multă vreme am luat ce trăiam ca pe o luptă. O luptă care căuta vinovați, învinși și învingători. Dar oare este viața o luptă? Atunci am deschis ochii, m-am uitat înăuntru și am început să învăț să trăiesc cu mine, dincolo de lupte.

Am descoperit că sunt suma oamenilor care mă înconjoară și călătoria experiențelor mele. Am învățat și am acceptat. Iar multe dintre aceste etape le-am  adunat în gânduri și povești. Am învățat din greșelile mele că nu sunt perfectă, dar sunt minunată cum sunt.

De la părinți am învățat puterea alegerii, toleranța și dragul de a face orice. De la mama am învățat să fac ce pot, cât de bine pot,  fără să aștept ceva.

De la oameni dragi am aflat învățat bucuria, puterea perseverenței și că visele pot fi atinse cu mâna. Am învățat puterea cuvântului ”mulțumesc”, dar și cum cuvintele ajung să doară și să rănească. Și că eu am atacat cu vorbe, dar efectul era de paloș.

Am înțeles din tot ce făceam că ne petrecem mare parte din viață între polii iubiririi sau ai fricii.  Am acceptat că dragostea și prietenia sunt ” bestie sau zână”, dar nu condiționează. Ele doar sunt.

Am învățat că există lumină în întuneric, iar muzica e medicament. Am acceptat, pe cât de paradoxal ar suna, că pentru a fi generos trebuie să fii mai înainte egoist.  Am învățat din viața la țară avantajele simplității. De la animalele de curte adaptarea și prietenia dincolo de specie.  Am acceptat că măștile proprii ne dor. Că orice am face timpul își are cursul lui. Că viața este o linie între două puncte, important e ce se întâmplă pe parcurs.  Că oameni dragi pleacă,  dar în urmă rămâne bucuria să îi fi avut în viața noastră.

Iar la final, uitându-mă la acel loc care îmi va fi mormânt am acceptat că asta este! La final contează lucrurile pe care le-am făcut și  sufletele pe care le-am atins.

 

Premisa cărții?

Poate e timpul să vorbim mai puțin, să facem mai mult și să acceptăm: pe noi, ziua de azi și oamenii de lângă noi.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign