Spiritul tehnic transilvan, după Vuia și Vlaicu, s-a manifestat, iată, și în domeniul rachetelor, prin geniul lui Hermann Oberth

25 iunie 2020 Andrei Slavuteanul Istorie

Hermann Oberth, inspirat de Jules Verne

„Cosmosul a fascinat dintotdeauna oamenii de știință. Hermann Oberth este, fără îndoială, pionierul zborului cosmic. Cu rigla și creionul, el a calculat și a proiectat rachete care să poată ajunge, efectiv, în spațiul cosmic, cu oameni la bord. Spiritul tehnic transilvan, după Vuia și Vlaicu, s-a manifestat, iată, și în domeniul rachetelor, prin geniul lui Hermann Oberth”, spunea Dumitru Prunariu, cel care la 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic.

Hermann Oberth visează zborul în cosmos ca pe un moment realizabil.

Se naște pe 25 iunie 1894, la Sibiu, într-o familie de intelectuali sași. Tatăl, Julius Oberth, era medic chirurg, elev și asistent la Viena al celebrului medic Theodor Billroth, iar mama, Valerie, era o intelectuală interesată de arte, de știință și de progresul tehnic. Biograful Ianzer Heinz Jürgen povestește că, la 11 ani, copilul Hermann Oberth era fascinat de scrierile științifico-fantastice ale lui Jules Verne și visează zborul în cosmos ca pe un moment realizabil.

În vacanța de iarnă dintre anii 1905-1906, Hermann Oberth citise romanele de anticipație ale scriitorului francez (De la Pământ la Lună și În jurul Lunii) și calculează singur accelerația căreia îi erau supuși și forța gravitațională pe care trebuiau s-o învingă, în uriașul tun Barbicane, Michel Ardan și Căpitanul Nicholl.

Printre erorile comise de Jules Verne, Oberth constată, de exemplu, că țeava uriașului tun cu care a fost lansat proiectilul spre Lună ar fi trebuit să aibă o lungime de minim… 1.250 km!

În 1908, Hermann Oberth a construit și o centrifugă. Cu ea s-a apucat să cerceteze dacă și cât de mult poate suporta omul condițiile de accelerație mărită. Astăzi, asemenea centrifuge funcționează în toate centrele de antrenament pentru astronauți și nu se deosebesc, nici prin construcție, nici prin principii, de proiectul ardeleanului Oberth.
După terminarea liceului, la Sighișoara, Oberth studiază medicina și fizica la München, Budapesta, Cluj, Heidelberg și Göttingen.

Oberth lansează prima sa rachetă cu combustibil lichid și, în 1929, apare opera sa fundamentală, Căi ale zborului interplanetar.

În 1923 publică prima sa carte, Die Rakete zu den Planetenräumen („Racheta în spațiul interplanetar”), ce consacră ideile sale esențiale în domeniul astronauticii: aparate capabile să se ridice deasupra atmosferei terestre, mașini care înving forța de atracție a pământului, călătorii sigure cu oameni la bord și aparate de zbor ce pot aduce beneficii economice.
Șase ani mai târziu, Oberth lansează prima sa rachetă cu combustibil lichid și, în 1929, apare opera sa fundamentală, Căi ale zborului interplanetar. Pionierul tehnicii spațiale, Robert Esnault-Pelterie, califică această carte drept Biblia astronauticii științifice, iar Academia Franceză îi acordă lui Hermann Oberth premiul internațional de astronautică denumit, după fondatorii lui, Premiul REP-Hirsch.

Reîntors la Mediaș ca profesor de matematică și fizică la Liceul „Șt. L. Roth”, Oberth își continuă studiile experimentale și obține de la regele Carol al II-lea aprobarea de a face experimente la Școala de Aviație din oraș, câteva fiind și lansate. Aici Oberth proiectează o rachetă cu combustibil solid, pe bază de nitrat de amoniu, aptă de zbor, apoi pleacă din nou în străinătate și elaborează mai multe lucrări științifice, printre care Cea mai bună separare a agregatelor în trepte (Peenemünde, 1941) și Oameni în spațiul cosmic (Düsseldorf, 1958).

Istoria științei consemnează 95 de soluții propuse de Oberth, folosite în construcția rachetelor mari, peste 200 de formule și relații fizico-matematice, alte 100 de idei, concepte și soluții de utilizare, care au fost transpuse în practică în domeniul astronauticii. Elevul și asistentul preferat al lui Oberth, Wernher von Braun, creatorul de mai târziu al rachetei americane Saturn V și principalul colaborator al lui Oberth în perioada în care a lucrat în SUA, la NASA, spunea: „Fiecare idee mare are nevoie de un profet, căruia îi revine greaua misiune a inițiatorului, a celui care deschide drumul recunoașterii și realizării acelei idei. Și orice nouă cunoaștere științifică are nevoie de un dascăl, care în puține cuvinte, precis, poate formula principiile de bază și ipotezele, dar să arate și importanța acestora și posibilitățile de utilizare. Profesorul Oberth este pentru tehnica spațială și profet, și inovator. În plus, el n-a avut nevoie de laboratoare costisitoare și de instalații de cercetare care să înghită miliarde. Cu capacitatea sa genială de creație, cu uimitorul său spirit inovativ, Oberth a pus bazele unei noi industrii impozante”.

Hermann Oberth intră în istorie ca părintele fondator al rachetei și astronauticii.


Hermann Oberth intră în istorie ca părintele fondator al rachetei și astronauticii. În 1938 se mută în Germania. Sub numele conspirativ „Fritz Hann” și, în calitate de ofițer, Oberth este repartizat la Peenemünde, sub direcția lui Wernher von Braun, la construirea rachetei V2, așa-numita „armă miraculoasă” a lui Hitler.
Cariera de om de știință continuă și după război. După o perioadă de abținere politică, în 1965, Oberth se înscrie în formațiunea de extremă dreapta Partidul Național Democrat din Germania și candidează pe listele grupării.

În 1955, discipolul lui Oberth, Wernher von Braun, reușește să-l ducă pe mentorul său în SUA, la „Redstone Arsenal”, din Huntsville, devenit Centrul pentru Dezvoltarea Rachetelor Cosmice – NASA, unde lui Oberth i s-a amenajat un birou special. Avea sarcina „să dezvolte proiecte pentru viitor”, ceea ce a și făcut.

Este ales, post-mortem, membru al Academiei Române (încetează din viață într-un spital din Nürnberg, pe 28 decembrie 1989).
Hermann Oberth intră în istorie ca părintele astronauticii, acel teoretician genial care a fundamentat matematic zborul rachetelor. Fără el nu am fi ajuns niciodată pe Lună, iar profeția lui Jules Verne ar fi rămas o simplă utopie.

„Dorința mea dintotdeauna a fost aceea ca, prin opera mea, să pot face cinste țării mele și populației din care mă trag, să fiu și să rămân un bun sas transilvănean. Și dacă astăzi, voi, dragii mei compatrioți, puteți fi puțin mândri de mine, atunci aceasta constituie pentru mine suprema satisfacție”, mărturisea Hermann Oberth pentru Televiziunea Română.

Sursa: Romanian Cultural Institute in Istanbul

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign