Pe vremuri preoții erau obligați să stea în biserici chiar și noaptea din porunca controversatului și exoticului Mavrogheni

13 octombrie 2020 Dumitru Alexandru Filimon Actualitate, Bucurestii vechi

Pe vremuri preoții erau obligați să stea în biserici chiar și noaptea din porunca controversatului și exoticului domnitor Mavrogheni, ce a rămas în istorie ca ”o pozna a firii”, în Țara Românească la venirea sa spre sfârșitul perioadei fanariote.  

Prin comparație cu zilele noastre marcate de pandemia de Covid, unde elita politică încearcă să scoată preoții din biserici, perioada lui Mavrogheni era fix oposul acestei stări de spirit. Deși era văzut de boieri și oamenii de rând ca un veritabil Antichrist cu probleme la mansardă, nevropatul Mavrogheni, exotic prin îmbrăcăminte și impredictibil prin comportamentul agresiv și subit criminal, reprezenta frica în persoană. Mai ceva ca Diavolul însuși.

Preoții se fereau de el mai rău ca Dracul de tămâie, iar toți boierii fugiseră efectiv din țară de frica, ascunzându-se fiecare pe unde a putut, asta dacă nu fuseseră omorâți deja, bineînțeles. E drept că Mavrogheni s-a apucat să confecționeze alți boieri din rândul celor mai avuți pe care îi îmbrăca cu veșminte jefuindu-i la propriu de toate paralele, dar preoțimea a suferit cel mai mult în acele vremuri când se afla la dispoziția emoriașilor și la dispoziția de ”moment„ a domnitorului. Preoții erau practic prizonieri în bisericile lor la dizpoziția tuturor zi și noapte.

Pentru preoțime Bucureștiul devenise un prizonierat spiritual

”Când era tiptil sau în port călugăresc, pe la 2-3 după prânz, îi plăcea mai cu seamă să viziteze bisericile. Din poruncă domnească – și porunca lui Mavrogheni înseamna ceva-, preoții de rând în săptămâna erau datori să stea de dimineață și până seara, ba chiar și noaptea în biserică pentru a răspunde la cererile evloviașilor”, scrie G.I.Ionnescu-Gion, unul dintre studenții preferați ai lui B.P.Hașdeu și Alexandru Odobescu, care și-a dedicat viața studiului istoriei.

Asemeni lui Zilot Românul, G.I.Ionnescu-Gion urmărea cu rigurozitate același crez profesional: ”Istoric sînt, n-am frate, N-am rudă, n-am vecin, Stăpîn am pe-adevărul, Lui cată să mă închin”.

”Vai preotului care nu ar fi fost în biserică când l-ar fi hărăzit mânia lui Dumnezeu cu o vizită de-a lui Mavrogheni. Acela mai bine să fi intrat în gaură de șarpe. Pătimiră popii foc și pară și-n vremea lui Constantin Mavrocordat, când îi închidea cu de-a sila prin biserici ca sa-i facă burduf de carte, dar ca acum nu văzuseră spaimă și fior mai diavolesc”, poveștește același  G.I.Ionnescu-Gion în cartea sa Nicolae P. Mavrogheni ”O pozna a firii”. Mai multe detalii aici.

Morala e una singură și se vede cu ochiul liber. Că vorbim de acum 200 și ceva de ani sau de vremurile actuale, preoți nu trebuie să stea zi lumină în biserică, dar nici să nu stea deloc.

Acesta este un site cu caracter informativ și educativ . Publicam aceste informații pentru cunoștințele culturale ale publicului. Dacă doriți să eliminăm o postare sau să facem modificări, vă rugăm să ne contactați. Nu intenționăm încălcarea dreptului de autor.
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2020 . Designed by: Livedesign