Bucurestii Vechi si Noi

Istoria tragică a cartierului Izvor

26 mai 2010 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Pe malul drept al Dâmboviţei, între Piaţa Operei şi strada Uranus, se întindea cartierul Izvor, un ansamblu de construcţii de mare valoare arhitectonică. În 1986, din ordinul personal al lui Ceauşescu, a fost demolat abuziv, deşi distrugerea sa nu fusese prevăzută în nici un proiect.

Mai întâi, să privim o hartă a zonei de care ne ocupăm (Ghidul străzilor 1982):

Cu mare greutate am reuşit să găsesc fotografii făcute aici, o parte din ele cu ajutorul lui Raiden, căruia îi mulţumesc în mod special. Aşadar, cartierul gravita în jurul străzii Izvor, care la pod avea o altitudine joasă, dar începea să urce lent, iar spre stadion prezenta o rampă abrupta. Singura imagine a străzii o datorăm maestrului Dan Vartanian:

Este făcută la colţul cu strada Curiaţi, probabil în anul 1982. Pe strada Izvor au existat linii de tramvai (în 1963 se circula pe acolo), după care şinele au fost scoase (posibil în momentul începerii construirii metroului), vehiculele fiind direcţionate toate pe Uranus. Tramvaiele care veneau dinspre Rahova şi Militari au fost deviate prin Piaţa Unirii, apoi pe Splai, după care intrau pe bd. Schitu Măgureanu în dreptul fostului pod de la Izvor.

În plan îndepărtat se observă imobilul înalt cu 4 etaje de la colţul cu strada Simonide. Turlele acoperişului au fost imortalizate şi de arhitectul Gh. Leahu (GL) în 2 ipostaze:

O imagine luată de pe Splai, din albumul “Bucureşti” al lui Aurel Bauh (1957) ne arată în dreapta două imobile de pe strada Izvor, respectiv blocul cu 7 etaje şi încă o clădire masivă, cu 2 etaje, de la nr. 10.

“Între Podul Izvor şi Podul Haşdeu, un splendid nucleu de vile urmărea cheiul, prelungindu-şi contururile spre strada Puţul cu Apă Rece. Aici, pe străzile Curiaţi, Simonide, Crăiţelor, Şoimăreştilor, V.A. Urechia, era adunat un mănunchi de case frumoase ridicate între cele două războaie mondiale. Prin curţi, boschete de liliac şi trandafir întregeau atmosfera.” (Gh. Leahu – Bucureştiul dispărut)

Iată, de pildă, o imagine de pe strada Bujorului, luată dinspre str. Crăițelor în 1986 (nu cunosc autorul, dar îi mulţumesc din tot sufletul pentru ceea ce a făcut atunci):

Strada Simonide făcea legătura între Splaiul Independenţei şi str. Izvor. Iată o imagine a clădirii de la nr. 4 (Gheorghe Leahu)

O altă fotografie ne prezintă strada Crăițelor, înaintea intersecţiei cu str. Simonide (de pe site-ul „Cultura Română”). În plan îndepărtat se vede o casă de pe strada Vicențiu Babeș nr.9.

Se pare că locul acesta a impresionat prin frumuseţea lui, fiindcă şi dl. Leahu a realizat 2 poze la intersecţia sus-pomenită, una spre stânga (Simonide 10), iar alta spre dreapta (Simonide 8)

Un peisaj urban magnific ne este revelat în poza următoare, care surprinde capătul dinspre splai al străzii Vicențiu Babeș (clădirea din stânga se găsea la nr. 67, iar cea de după intersecție, la nr. 69):

O altă imagine ne arată farmecul şi pitorescul acestui cartier deosebit (str. Crăiţelor nr. 11-13, văzută dinspre strada Bujorului):

După o serie de verificări, a rezultat cu mare probabilitate că mai dispunem de o imagine a acestei zone, mai exact este vorba de strada Curiaţi colţ cu splaiul Independenţei:

Un obiectiv major al cartierului Izvor era Stadionul Republicii. Inaugurat în 1926, în prezenţa regelui Ferdinand şi a familiei sale, el a constituit o bază sportivă de primă însemnătate pentru Bucureşti şi pentru întreaga ţară, aici aflându-se sediul ANEF (Academia Naţională de Educaţie Fizică).

Pe această arenă s-au disputat numeroase meciuri de fotbal, din campionatul intern, cupă, precum şi partide internaţionale, şi s-au stabilit recorduri mondiale (Bob Gutowsky la săritura cu prăjina – 1965, Viorica Viscopoleanu la săritura în lungime – 1972). Având o capacitate de 40.000 de spectatori, era al doilea stadion ca mărime al capitalei, după 23 August (acum Stadionul Naţional). Iată o imagine a stadionului Republicii din 1939 (Gh. Leahu)

Stadionul avea 3 intrări, respectiv intrarea oficială prin str. Maior Ene nr. 12, şi 2 pentru publicul spectator, una prin str. Izvor, alta prin str. Puţul cu Apă Rece nr. 59. În 1985 s-a dispus dezafectarea lui, fiind acoperit cu pământ, iar în subsolul său au fost amenajate garaje subterane pentru maşinile deputaţilor.

Imediat după stadion, pe strada Izvor la nr. 137 se afla Muzeul Militar Central, mutat aici în 1959 în clădirea fostei şcoli de ofiţeri, după ce iniţial sediul său fusese în Parcul Carol (vechea clădire fiind mistuită de un incendiu în 1938).

Muzeul poseda colecţii de drapele, stampe, albume, documente, ordine şi medalii, uniforme, piese de armament, ce consemnau istoria armatelor române de la înfiinţare până în zilele noastre. În curţile interioare erau expuse în aer liber tunuri, tancuri şi vehicule blindate ce au servit nevoilor armatei în diferite războaie.

Odată cu demolarea Muzeului Militar (1985), dispar şi clădirile ce au adăpostit Teatrul Armatei, Cazarma Regimentului de Garda “Mihai Viteazul”, precum şi Tipografia Armatei şi a Buletinului Oficial. Aceasta din urmă se întindea până la colţul cu Calea 13 Septembrie (foto Dan Vartanian 1982):

Câteva cuvinte merită a fi spuse despre strada Puţul cu Apă Rece, care avea o formă ovoidală, mai puţin obişnuită în Bucureşti (semăna oarecum cu bucla din Drumul Taberei). Ea începea din str. Mihai Vodă, din acelaşi punct cu strada Fonteriei, care însă urca spre stânga, pentru a se intersecta cu str. Uranus, în zona monumentului pompierilor (foto Andrei Pandele 1983):

La început, strada Puţul cu Apă Rece era aproximativ paralelă cu strada Uranus, după care cotea lent la dreapta, devenind paralelă cu str. Maior Ene. În dreptul stadionului (lângă vechiul sediu al întreprinderii Zarea) cotea brusc cu 90 de grade, tot spre dreapta, în apropierea străzii Proserpina, schimbându-şi direcţia spre nord, în total cu 150 de grade, până se termina în str. Izvor. În apropierea intersecţiei, la nr. 74 se afla biserica Izvorul Tămăduirii, ctitorită în 1794 de către mai mulţi meşteşugari şi demolată în ziua de 4 august 1984. Unele surse spun că a fost dărâmată doar pe jumatate şi apoi inclusă în malul de pământ rezultat în urma nivelării terenului din actualul parc Izvor.

Între strada Puţul cu Apă Rece şi str. Maior Ene exista o străduţă de legătură, numită Pelerinilor (fosta Scăricică), scurtă dar foarte abruptă (7 metri diferenţă de nivel), având trotuarele în trepte şi fiind închisă circulaţiei automobilelor, datorită pantei foarte mari. Pe acolo se cobora spre stadion şi spre fabrica de pâine (foto GL)

Ar mai fi de menţionat str. Al Orăscu (fostă Saturn), paralelă cu strada Puţul cu Apă Rece, având o buclă mai mică, precum şi alte străzi cu nume de corpuri cereşti (Jupiter, Ceres, Palas, Meteorilor). Exista şi o stradă numita Inundaţiei, extrem de scurtă, şi str. Alex. Odobescu (fostă Rinocerului), în prelungirea străzii Arhivelor. Ele pot fi văzute deocamdata doar pe o poză aeriană realizată în 1927 (zona din stânga):

În apropierea bisericii Izvorul Tămăduirii exista o mare intersecţie (ca o piaţă), unde ajungeau străzile: Izvor, Ceres, Puţul cu Apă Rece, Rosmarin şi B.P. Haşdeu. Din strada Haşdeu se desprindea strada Şoimăreştilor (fostă Rozelor), de unde avem o imagine a clădirii de la nr. 25 (Gh. Leahu):

La colţul parcului Izvor se afla Facultatea de Chimie, pe care am amintit-o şi într-un alt articol, clădire masivă cu 3 etaje, ce făcea parte din şirul de clădiri universitare de pe malul drept al Dâmboviţei, începând dinspre Operă: Medicină Veterinară, Biologie, Inst. V. Babeş, Inst. Cantacuzino.

Imobilul nu mai exista în momentul distrugerii cartierului, deoarece se prăbuşise la cutremurul din 1977, ulterior terenul respectiv ramânând viran. Activitatea facultăţii s-a desfăşurat un timp la Institutul Politehnic, apoi în incinta clădirii Universităţii.

După demolarea cartierului Izvor, a fost dezafectat şi podul Haşdeu, ceea ce a produs enorme perturbări traficului auto din zonă, până la reconstrucţia sa completă, în 1992.

Ca o concluzie amară, putem spune că ne-am îmbogăţit cu un parc (Izvor), dar am pierdut o sumedenie de bijuterii arhitecturale de primă mână, un cartier întreg ce a fost pus la pământ dintr-un capriciu dictatorial, strivind sub lama buldozerelor munca de o viaţă a unor oameni şi îngropând definitiv amintirile şi sentimentele celor ce au cunoscut aceste străzi minunate.

 

Până la remedierea problemelor tehnice ale portalului, voi posta comentariile dv. aici. Mă puteți contacta la adresa de e-mail: podul_grand@yahoo.com sau pe pagina de Facebook (Gilly Graur), vă rog lăsați și un mesaj ca să vă dau acceptul mai ușor.

 

Tiberiu Dumitrescu (22.09.2014)

Buna ziua am revenit insa de data asta cu doua probleme……prima ar fi ca in articolul „istoria tragica a cartierului izvor” ati incurcat putin pozele si descrirea lor dupa cum urmeaza: poza 5 este str. bujorului ( in casa din stg acoperita de iedera am locuit eu ) str. bujorului incepea din ” rondul mic ” cum il numeam noi si se termina in gardul ” chimiei ” ; poza 7 este str. craitelor iar la intersectia cu simonide (in casa cu iedera din dreapta a locuit cantaretul de opera Vasile Martinoiu impreuna cu fiul sau Veve care a avut un sfarsit tragic ); poza 9 simonide iesirea in splai ; poza 10 tot din „rondul mic” craitelor colt cu liliacului (casa din dreapta la ultimul etaj am locuit eu….casa era pe colt cu fatade pe 3 strazi liliacului, craitelor si bujorului ) iar in stg se vede casa in care a locuit ing. Dancasiu care a cazut cu balconul ( se vad urmele la et 1) au scris ziarele vremii de atunci de acest caz.

Aventurierul (27.09.2014)

Mulțumesc, am efectuat corecțiile necesare.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign