Bucurestii Vechi si Noi

Cotroceni, pur si simplu

09 februarie 2011 Bucurestii Vechi Si Noi Bucurestii in istorie

Copil fiind, prin Bucuresti cutreieram. Si cum confortul stalinist din mirobolantul cartier Militari nu-mi facea deloc cu ochiul, dadeam o fuga in fiecare seara de vara cu noul meu mountain-bike luat de la un prieten in regim SH, cu roti strambe si vopsea scorojita prin Cotroceni. Fiind mai aproape decat orice alt parc sau zona mai linistita a orasului, Cotroceniul parea un mic colt de rai uitat de hoardele de soferi (in faza incipienta totusi). Ce stiam eu de stiluri arhitectonice, de ansambluri arhitecturale omogene, de profilul majoritatii locuitorilor cu ochi mai mult sau mai putin albastri…
In anul de gratie 2010, Cotroceni este un colt de oras cochet, nu select, as putea spune chiar o farama a Bucurestiului interbelic. Se lauda cu cateva „lendmarcuri” interesante: palatul lui Zeus – Cotroceni, impozanta cladire a Academiei Militare, Gradina Botanica, Facultatea de Medicina, biserica Sf. Elefterie, stadionul Cotroceni, Arenele BNR si Spitalul Municipal.
Ce inseamna si cum a luat nastere Cotroceniul?
Scotocind prin dictionarul de arhaisme gasim termenul “a cotroci” – a cotrobai, a iscodi, insa totodata am gasit si o a doua varianta, a se pitula, a se ascunde Termenul poate avea legaturi cu evenimentele ce au avut loc in secolul XVII prin aceste locuri, mai ales disputa dintre Grigore Ghica si Serban Cantacuzino, care ba erau prieteni, ba incercau sa se casapeasca unul pe altul. Si bineinteles ca faceau toate astea nu in vazul lumii, ci prin partea dinspre Dambovita a codrilor Vlasiei, care mai tarziu au primit noua denumire de Cotroceni.
Tot in preajma dealului se aflau si un schit de calugari si un sat de caramidari, ambele cu numele de Cotroceni.
Romanii au manifestat dintotdeauna o manie pentru ridicat biserici si pupat moaste. Asa se face ca bucurestenii, fiind si ei romani, s-au gandit sa ridice o biserica, nu ca n-ar fi ridicat alte cateva duzine de manastiri, undeva pe un ostrov. In jurul ei a aparut mai tarziu cartierul care a evoluat si s-a dezvoltat in ceea ce vedem astazi, desi numele este datorat mai degraba manastirii Cotroceni si satului de la poalele dealului Cotroceni.
De unde stim asta? Pai de la Franz Josef Sulzer, un istoric, muzician, militar…etc. austriac, prieten cu Petru Maior si mare iubitor al vietii molcome de pe malurile Dambovitei, locuind la curtea domneasca in timpul lui Alexandru Ipsilanti. Curios lucru, tinand cont ca tot el a fost precursorul lui Eduard Robert Rösler, nenea ala cu teoria formarii poporului roman la sud de Dunare.
Sulzer asta relata despre si plasa pe harta facuta in 1780, 5 ostroave formate de-a lungul cursului Dambovitei in Bucuresti. Primul dintre ele gazduia si biserica Elefterie, inconjurata de copaci batrani si un frumos loc de promenada. Bucurestiul era pe atunci un fel de Valahala a ecologistilor, era inconjurat de un codru des si prieten cu romanu’. Padurea venea pana-n buza orasului si-n partea de Vest: C.C. Giurescu scria in „Istoria Bucurestilor” ca potrivit documentelor sec. XVII, codrii Grozavestilor, Cotrocenilor si Luopestilor veneau pana-n Dambovita. Manastirea Cotroceni, care se afla acum pe locul Palatului Cotroceni si biserica Sf. Elefterie au fost ridicate in mijlocul padurii. Codrul Procopoaiei se intindea in secolul XIX, potrivit lui Giurescu, pana in dreptul Facultatii de Drept!!!
Biserica Elefterie Vechi e ridicata de Constantin, feciorul lui Maxim „cupetul margelarul”, afacerist cu state vechi in centrul orasului. Beizadeaua negustorului lasa scris in testamentul din 6 februarie 1735 hotararea de a zidi asezamantul. Si n-a facut-o decat dupa ce a vandut „casele din mahalaoa Coltii…cu pimnita de piiatra de la ulita si cu casele de deasupra, apoi pimnita de piiatra cu pravaliile de pe dansa din ulita cea mare”. Din pacate pentru el n-a apucat sa o vada ridicata, de fapt n-a vazut nimic, pentru ca biserica a fost zidita efectiv dupa moartea lui. Biserica a fost terminata la 4 mai 1744.
Ce mai stim noi din perioada aceea este existenta mai multor mori pe malul raului, unele dintre ele in dreptul Cotrocenilor, pe locul podului Eroilor de astazi. Apartineau mitropolitului si de langa ele pleca ulita morilor, situata probabil pe traseul bulevardului Eroilor. In timpul domniei lui Serban Cantacuzino, este ridicat si un dig in dreptul respectivelor mori pentru a regularize cursul Dambovitei. Pe langa Dambovita, in lunca se aflau numeroase lacuri unde se putea prinde peste si taia frunza la caini. In preajma Cotrocenilor se aflau cateva balti care intregeau tabloul romantic eminescian cu salcii umbroase si nuferi: lacul dintre Grozavesti si Cotroceni, care potrivit planului Borroczyn din 1844 se afla pe proprietatea Sofiica sau lacul de la Sf. Elefterie, la est de biserica, inconjurat de padure.
Mahalaua din jurul bisericii purta acelasi nume, iar biserica insasi a purtat o perioada numele de Sf. Lefter sau “Leftir”, probabil rezultat al firii desucheate a bucuresteanului de atunci.
Biserica Elefterie, cea noua din piata Operei, a fost ridicata in preajma celui de-al doilea razboi mondial, contemporana cu biserica manastirii Casin, cu Biserica Italiana de pe Magheru si cu alte 21 de biserici aparute in perioada interbelica. Despre respectiva biserica ma voi documenta si voi incerca sa scriu mai multe.
Ne intoarcem la originile ancestrale ale cartierului si urcam dealul Cotroceni pe locul fostei manastiri. Pe 26 mai 1679, Serban Cantacuzino pune piatra de temelie a manastirii Cotroceni, cea mai mare ctitorie a sa, dupa scoala de la Sf. Sava. Tot el a introdus porumbul in Tara Romaneasca si intru gloria Mantuitorului a luptat alaturi de turci la Viena in 1683 in timpul celui de-al doilea asediu al orasului (!?!)
Naiba stie daca pana la urma actiunile sale au fost doar rodul unui plan ticluit in amanunt, de a castiga increderea turcilor pentru ca mai apoi sa ii alunge ajutat de puterile crestine. Cert e ca de mult ce-l iubeau, boierii au decis sa-i puna matraguna in vin si sa-l trimita la cele sfinte. Locatia a fost aleasa probabil pe considerente personale tinand cont ca in codrul de la apus isi gasise scaparea cu cativa ani mai inainte, in timpul prigoanei lui Ghica.
Postelnicul Constantin Cantacuzino , sfetnicul lui Grigore I Ghica, tartorul lui Serban Cantacuzino, a fost subiectul prigoanei incepute de Ghiculesti impotriva Cantacuzinilor. Samanta de scandal a fost Stroe Leurdeanu si Dumitrascu Cantacuzino Grecul, rude ale postelnicului (!?!). Acestia au lansat o sumedenie de acuze la adresa lui Titi Cantacuzino pe care Grig le-a luat de bune si totul s-a sfarsit cu uciderea postelnicului prin 1663, ca deh…asa era obiceiul locului.
Revenind la ale noastre, manastirea a fost ridicata asa cum am precizat mai sus la mijloc de codru des. In 1681, intr-un hrisov domnesc, Serban se lauda: “noi singuri am infipt sapa la pamant si cu mana noastra jos in temelie caramizi am pus.” Langa manastire a fost construit si un han despre care nu ne-au ramas prea multe. La 25 octombrie 1682 este inchinata manastirilor de la Muntele Athos. Biserica de lemn de pe locul actualului Ilie Gorgani era inchinata ca metoh tot manastirii Cotroceni.
Un lucru cert este ca Serban Cantacuzino isi leaga numele si domnia de existenta cartierului. Inainte sa inceapa disputa cu Ghica, primeste in 1660 intreaga zona a Cotrocenilor in dar de la domnitor. O pierde apoi peste 3 ani in urma uciderii postelnicului Cantacuzino. Zona nu includea initial si dealul unde avea sa construiasca palatul, manastirea si gradina din jurul acestora insa avea sa le cumpere ceva mai tarziu de la fii capitanului Ghiorca in 1671 in momentul in care a reintrat in posesia ei.
Ca un veritabil dezvoltator imobiliar medieval care se respecta, si-a construit case domnesti in care avea sa locuiasca pe parcursul domniei, departe de freamatul targului.
Cuantificand putin istoria manastirii putem spune ca avea ca lungimea de circa 31 m si o inaltime de 13,5 m. Pridvorul era sprijinit pe 10 coloane octogonale din piatra unite prin arce semicirculare. Biserica era inconjurata de un brau median sculptat, aflat la doua treimi din inaltimea locasului. Interiorul era dominat de 12 colane de piata sculptata, care se aflau in pridvor si pe care se sprijinea o cupola. Iconostasul din lemn avea o bogata ornamentatie sculptata si aurita, care incadra icoanele imparatesti. Biserica este afectata de cutremurul din 1802 insa este refacuta la scurt timp de egumenul Visarion care se imprumutase fara a mai putea plati creditorilor, ceea ce l-a si costat functia pe staretul manastirii. Cantacuzinii au demascat mai apoi abuzurile facute de Visarion si au dezinchinat manastirea.
Manastirea avea sa gazduiasca mai apoi armatele austriece in 1737, in 1739 trupele rusesti, in 1802 trupele turcesti si rusesti, in 1806 trupele rusesti, in 1821 armata lui Tudor Vladimirescu, iar in 1863 este organizata o tabara de instructie. Tot de aici se trage si numele soselei Geniului construita de trupele de geniu cantonate aici in 1863. Viata manastirii aproape a cam luat sfarsit timpul lui Al. I. Cuza prin secularizarea averilor manastiresti. Manastirea a fost transformata intr-o biserica de curte si aici si-a stabilit o resedinta de vara Cuza. Este urmat in 1866 de noul locatar la Cotroceni, Principele Carol I. In 1888, casele domnesti si fostele chilii au fost transformate in palat pentru Ferdinand si Maria. Nimeni si nimic nu a afectat totusi edificiul, nici chiar cutremurul din 1940, asa cum a facut-o luceafarul din Scornicesti care viseaza urat intr-o noapte din 1984 si se decide sa planteze panselute in locul bisericii. In prezent manastirea a fost reconstruita si inaugurata cu surle si trambite in octombrie 2009, a doua oara, dupa inaugurarea din 2004. Mii de habotnici s-au umplut de harul divin in timpul ceremoniei care s-a sfarsit cu oase si masele rupte. Ceea ce ramane e extreme de interesant este daca biserica va fi totusi deschisa muritorilor de rand sau Zeus si-a tras mai nou si capela privata?
Am sa revin in curand cu mai multe pagini despre Palatul Cotroceni si restul obiectivelor de interes din zona.

Cateva imagini din Cotroceni la sfarsit de Februarie fara nici o legatura cu ceea ce am scris mai sus.

AUTOR-ADRIAN DAVID

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign