O plimbare pe straduțele pitorești din zona Cișmigiului, ne scoate în cale un muzeu mai puțin cunoscut bucureștenilor. Muzeul Kalinderu se află pe strada Vasile Sion la numerele 2-4. Practic a mai supraviețuit un singur corp de clădire dintre cele 4 pe care le avea muzeul.
Foto via bing maps
Clădirea muzeului este construită între anii 1906-1908 după planurile arhitectului I.D.Berindey, fost arhitect șef al capitalei. Printre proiectele lui Berindey se numără și Palatul Culturii din Iași, Casa Asan – București, primul hipodrom din România (unde este azi Casa Scânteii), amenajarea Parcului Carol, Casa cu lei – București.
1934
1934
Dar haideți să vedem cine a fost cel care a creat acest așezământ.
Ioan Kalinderu (1840-1913) a fost un jurist, publicist, silvicutor și din 1893 membru titular al Academiei Române. Între anii 1904-1907 a fost Președintele Academiei Române. Kalinderu a fost consilier al Regelui Carol I pe probleme juridice, economice, silvice și agricole. Între anii 1884-1913 a fost administrator al Domeniilor Coroanei.
Ioan Kalinderu
Cunoscut filantrop al vremii, Ioan Kalinderu s-a preocupat de donaţia făcută de Ioan şi Elena Oteteleşanu, care şi-au lăsat averea pentru „facerea unui institut de fete românce, cărora li se va da o creştere şi o educaţie de bune mume de familie, fără pretenţie de lux“. Kalinderu a fost cel care a urmărit îndeaproape aplicarea prevederilor testamentare, a pus bazele institutului, a contribuit nemijlocit la desfăşurarea procesului de învăţământ, al investiţiilor şi al administrării moşiilor. În 1898, la inaugurarea noului sediu al Academiei, I. Kalinderu a donat 800 de lei pentru vitraliile din Aulă, exprimându-şi dorinţa ca Academia să „fie întotdeauna farul intelectual al naţiunii române“.
La începutul secolului XX, colecțiile lui Kalinderu cuprindeau doar o mică parte din totalul pieselor pe care le-a avut muzeul în perioada finală. Cea mai mare parte a pieselor au fost cumpărate în timpul și după terminarea construcției clădirii.
1934
Kalinderu a fost un colecționar pasionat, fără îndoială, dar din păcate, avea o cultură artistică precară. El era gata să cumpere orice, de multe ori cumpărând o piesă doar pentru că se potrivea unui anume colț de sală sau pentru că avea o anumită dimensiune.
În 1934, Emil Coliu, critică muzeul pentru lipsa de unitate a pieselor și pentru supraîncărcarea lui cu tot felul de piese mai mult sau mai puțin de caliate. Muzeul Kalinderu ilustra mentalitatea, pregătirea și gustul aritocrației românede la începutul secolului trecut. În ultimii ani ai vieții lui Kalinderu, muzeul nu mai putea adăposti piese în condiții mulțumitoare, cu toate acestea, el continua să cumpere pe bandă rulantă. Cel mai probabil se gândea să mai construiască un corp de clădire, însă moartea l-a împiedicat să ducă planul până la capăt.
Același Emil Coliu spunea în publicația „Boabe de Grâu” din anul 1934, că cele mai bune piese ale muzeului luaseră deja drumul Moscovei în perioada primului război mondial.
Muzeul era compus din 3 secții. Una de sculptură, una de pictură și o a treia care conținea obiecte aparținând artelor minore.
Secția de sculptură: cuprindea puține piese și acelea mai mult copii sau reproduceri.
Opere de menționat:
„Credința” – o marmură a Profesorului Santarelli;
o teracotă de Clessinger;
macheta de teracotă a monumentului lui Ștefan cel Mare realizat la Iași de Fremiet;
Reproduceri după sculptorii francezi Rodin, Clodion și Boucher
Secția de pictură și desen: era cea mai însemnată dintre colecțiile muzeului. Atât prin valoarea pieselor cât și prin numărul lor. Picturi de Grigorescu, Andreescu, Tătărescu, Aman, Jean Steriadi, Pătrașcu. 55 de picturi ale lui Grigorescu împreună cu câteva pânze ale lui Andreescu și a altor pictori străini au luat calea Moscovei. Înainte de Primul Război Mondial, muzeul deținea cea mai importantă colecție de Grigorești, întrecând chiar și Pinacoteca Statului.
Secția de arte minore: pe cât de vastă pe atât de variată. Conține obiecte de lemn, sidef, teracotă, bronz, alamă, faianță.De asemenea merită amintită o frumoasă colecție:100 de vase pictate grecești, unele unice pentru țara noastră, întrecând colecția Muzeului Național de Antichități.
Foto via norc.ro
Muzeul a fost afectat de cutremurul din 1940 cât și bombardamentele din 1944. Un corp al clădirii a fost distrus iar alte două demolate în 1993. În prezent Muzeul Kalinderu este în administrarea Muzeului Național de Artă al României (MNAR) fiind redat circuitului muzeistic al capitalei.
