Bucurestii Vechi si Noi

O retrospectivă a sistematizării Capitalei (I)

23 aprilie 2012 G. Graur [Aventurierul] Detectiv printre umbre

Noul Centru Civic al Bucureştiului, cu bulevardele lui maiestuoase, a fost ridicat în anii ’80 din iniţiativa preşedintelui de atunci al ţării, Nicolae Ceauşescu. Proiectul a început să prindă viaţă imediat după cutremurul din 4 martie 1977, când „tovarăşul” i-a convocat la o întrunire pe cei mai buni arhitecţi ai momentului, trasându-le această directivă.

După consultări interdiscipilinare, geologii au indicat dealul Arsenalului ca fiind zona cu cea mai mare stabilitate a solului de pe întreg cuprinsul Capitalei. Faptul acesta a atras după sine condamnarea la moarte a cartierului Uranus, aflat pe dealul respectiv.

În 1980 au început demolările, prima afectată fiind strada Lăzureanu, pe locul căreia a fost trasată noua Cale 13 Septembrie, mai lată şi având un scuar pe mijloc. În total a dispărut o suprafaţă construită de 154 de hectare numai în acest perimetru, câteva mii de clădiri găsindu-şi sfârşitul atunci.

Noua Cale 13 Septembrie (foto Dan Vartanian)

Strada Uranus, axul central al fostului cartier, a fost distrusă în proporţie de 90%, un segment al ei aflându-se acum sub Casa Republicii (în prezent Palatul Parlamentului). Din nefericire, demolările s-au extins spre sud, către Calea Rahovei, în vederea construirii unui alt edificiu monumental, respectiv Casa Ştiinţei şi Tehnicii. De asemenea, s-au extins şi spre nord, având ca rezultat dispariţia cartierului Izvor.

O serie de clădiri militare, aflate în apropierea fostei Pieţe Puişor, au căzut la rândul lor victimă acelei barbarii. Printre acestea se numărau Teatrul Armatei, cazarma regimentului de gardă „Mihai Viteazul”, Tipografia Armatei şi a Buletinului Oficial, precum şi Muzeul Militar Central. Toate acestea, împreună cu stadionul Republicii, au dispărut pentru a se crea un perimetru de siguranţă în jurul Casei Republicii, din teama lui Ceauşescu de un eventual atentat.

Un alt obiectiv important, demolat în 1985, era fosta mânăstire Mihai Vodă, sediul Arhivelor Statului, aflată în apropierea Podului Izvor. Din întregul ansamblu au putut fi salvate doar biserica, ridicată în timpul lui Mihai Viteazul, împreună cu clopotniţa, care au fost translatate aproape 300 de metri şi aşezate în final pe strada Sapienţei.

Arhivele Statului (Mânăstirea Mihai Vodă)

Cea mai mare pierdere suferită pe plan cultural a fost, totuşi, demolarea Spitalului Brâncovenesc, vechi de aproape 150 de ani, aflat în imediata apropiere a Pieţei Unirii, la rândul ei mutilată şi rămasă fără istorie. Pe locul spitalului se află acum un front de blocuri, precum şi marele bulevard al Unirii (numit iniţial Victoria Socialismului).

Spitalul Brâncovenesc

Nu putem trece cu vederea nici dispariţia clădirii Operetei, aflată în Piaţa Naţiunile Unite, care a fost sacrificată în 1987 pentru trasarea unui alt bulevard din Centrul Civic. Pe locul ei se ridică acum un bloc turn cu 14 etaje. În apropiere, biserica Sf. Spiridon Vechi a fost mai întâi distrusă, apoi reconstruită la câţiva ani după revoluţie.

Clădirea Operetei din Piaţa Naţiunile Unite

Pe Splaiul Independenţei, dincolo de Operetă, au dispărut toate clădirile de pe malul drept al Dâmboviţei, printre care se numărau: azilul de noapte, fostul sediu al Consiliului Popular al raionului „Nicolae Bălcescu”, spitalul şi policlinica pentru sportivi, farmacia nr. 51, blocul cu 8 etaje de pe str. Izvor nr. 2, Facultatea de Chimie. Podurile Mihai Vodă şi Haşdeu au fost desfiinţate, pentru a îngreuna accesul spre centrul civic (ultimul fiind refăcut după revoluţie), iar o parte din dealul Uranus a fost nivelat cu ajutorul geniştilor, pământul rezultat fiind folosit pentru a acoperi stadionul Republicii (al doilea ca mărime al Capitalei).

Voi menţiona şi bisericile care au căzut în acei ani în faţa lamelor buldozerelor: Izvorul Tămăduirii, Spirea Veche şi Alba-Postăvari (aflată pe locul actualei Pieţe a Constituţiei), toate demolate în 1984 pe raza cartierului Uranus. Prin translatări au fost salvate Schitul Maicilor, biserica Sf. Ilie – Rahova şi Palatul Sfântului Sinod de pe strada Antim, în greutate de 9000 de tone.

Palatul Sfântului Sinod de pe strada Antim

În 1985, Ceauşescu a decis că bulevardul nou construit, de la Casa Republicii până la Piaţa Unirii, este prea scurt, şi a cerut prelungirea lui spre est cu încă 2 kilometri, până la Piaţa Alba Iulia (printre cele mai mari din Bucureşti, având un diametru de 165 de metri). Cu această ocazie au fost „rase” încă 3 cartiere, respectiv Văcăreşti (66 hectare), Dudeşti (110 ha) şi Theodor Speranţia (50 ha).

 

(va urma)

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign