„Pentru o ţară atât de impotentă dpdv militar cum este România, avem cel mai mare minister al apărării din UE”
Cuvintele prietenului meu Raiden reprezentau adevărul spus verde în faţă. În momentul ăla eram în faţa unui mastodont inutil, întrecut în inutilitate doar de Casa Poporului : Ministerul Apărării Naţionale.
Trecusem deja de şirul de hoteluri nou construite (dintre care doar primul dintre ele arată cât de cât decent) :
Doar o vilă răzleaţă mai amintea de ce fusese acolo înainte :
Drumul ne-a purtat şi pe lângă faimosul stadion art deco, numit Stadionul Republicii, care a fost acoperit cu pământ şi acum nu e decât o simplă parcare :
Institutul de Biologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”, o clădire construită în anii 70, dar cu o arhitectură foarte agreabilă:
O vilă foarte drăguţă :
Ajungem şi pe cele două străzi.Strada General Dragalina aduce puţin cu o stradă dispărută, tot din acelaşi cartier, Puţul cu apă rece.
Un turn de cărămidă de la Institutul Cantacuzino:
Ne-am abătut puţin de la drum şi am intrat undeva unde nu aveam habar, descoperind două blocuri de locuinţe, construite probabil în anii 30. Atmosfera era atât de paşnică, încât nici nu ai fi zis că eşti la 2 paşi de măgăoaie.
Revenim pe strada General Dragalina:
În final, şi strada Pretorienilor:
Cartierul a dispărut în mare parte dar gândurile şi regretele au rămas. Oricine trece pe acolo nu are cum să nu se gândească la soarta nedreaptă pe care a avut-o.
