Povestea trecatorilor din Bucuresti 2

O casă bucureşteană de stil neoromânesc: casa Oprea Soare

0 comentarii
Postat de: Silvia Colfescu

Între străzile Apolodor din Damasc, Colonel Gheorghe Poenaru-Bordea şi Sfinţii Apostoli se ridică, în mijlocul unei mari curţi (fostă grădină din care se mai păstrează câţiva copaci) casa Oprea Soare, creaţie din 1914 a arhitectului Petre Antonescu.Proprietarul casei, Dumitru Oprea Soare, era unul dintre cei mai bogaţi comercianţi din Bucureşti, specializat în afacerile cu cherestea. Clădirea de stil neoromânesc marchează un moment de apogeu în creaţia lui Petre Antonescu, distins reprezentant al grupului de arhitecţi care a dus acest stil de sinteză pe culmile expresiei sale artistice.

Născut la începutul secolului XX, stilul neoromânesc a fost generat în acelaşi timp de conştientizarea valorii istoriei naţionale, de redescoperirea, pe cale arheologică şi prin mijlocirea monumentelor păstrate, a arhitecturii medievale din Ţările Române, de dorinţa de înnoire a arhitecturii naţionale, bazată, în a doua jumătate a secolului XIX, în special pe folosirea stilurilor arhitecturii vest-europene, dar şi de creşterea economică a ţării, consecinţă a stabilităţii induse de regimul monarhic.

Arhitectura casei Oprea Soare a fost inspirată după reşedinţele Cantacuzinilor de pe Valea Prahovei (Măgureni, Mărgineni etc.), care începuseră a fi redescoperite arheologic în anii 1890-1910.

Un rol important în decorarea interioarelor l-a jucat şi gustul epocii pentru exotism, pentru elementele inspirate din arhitectura otomană şi pentru preluările din repertoriul decorativ al stilului bizantin.

 
Parterul casei se orientează în jurul unui hol central, care, prin arcade, dă acces către încăperile decorate fiecare în alt stil.
 
Holul, acoperit cu o cupolă, are pavimentul decorat cu mozaic.
 
 
Prin moştenire, casa a ajuns în proprietatea lui Ştefan Soare şi a soţiei sale, fiica marelui producător de şampanie Mott. Confiscată în 1950 de autorităţile comuniste, a fost transformată în cramă-restaurant în anii 1970. După 1989, a fost vândută unor investitori care au exploatat-o în chip de hotel-restaurant-cazinou, procedând la unele transformări locale care au dus la degradări, din fericire de mică amploare. Acoperişul (operă a celebrului „tinichigiu” bucureştean Alexandru Dimitriu) a suferit cel mai mult: lucarnele originare au fost înlocuite cu tabachere, pazia dantelată a dispărut.
În urma unor nesfârşite procese, casa a fost retrocedată motenitoarei în 2006. Punerea în posesie a iscat un scandal monstru, spre marea bucurie a nenumăraţi gură-cască din cartier, care asistau la ostilităţi ca la teatru. “Investitorul norocos”, care cumpărase casa de la stat, pe un preţ care se poate bănui, şi-a manifestat dezaprobarea intrând în plin cu jeep-ul în poarta închisă (cu batanţi solizi din fier forjat) şi rănind cu această ocazie doi nevinovaţi jandarmi. După o adevărată luptă, arbitrată de un corp de jandarmi, între investitorul deposedat şi reprezentanţii legali ai moştenitoarei, îndelung nedreptăţita doamnă şi-a intrat în sfârşit în drepturi. 
Actualmente, casa adăposteşte Hanul berarilor interbelici.
 
 
Copyright Silvia Colfescu 2012
2,643 vizite
, , , , , ,
Stimati cititori, fiind un proiect cultural quality, va informam ca in acest spatiu acceptam orice opinie dar mesajele care contin obscenitati NU vor fi acceptate. Multumim pentru intelegere!

Nici un comentariu

Lasati un comentariu

Povestea trecatorilor din Bucuresti 2
Povestea trecatorilor din Bucuresti