Bucurestii Vechi si Noi

LA ȘOSEA – LEAGĂNUL SPORTULUI BUCUREȘTEAN (II)

26 mai 2013 Viorica Petrescu Micul bucurestean

 

Ciclism

În București, primele biciclete apar în 1886, pentru ca în 1891 să se consemneze debutul ciclismului ca sport.

Printre primii locuitori ai Capitalei, care au folosit bicicleta ca mijloc de locomoție, se numărau și câteva personalități ale vremii: N. Velescu, dr. V. Urechia, Al. Vlahută, B. Delavrancea și Al. Macedonski. În această perioadă, cicliștii care doreau să organizeze concursuri după modelul occidental au importat biciclete cu roata mare în față, numite bicicle. În ultimul deceniu al secolului trecut, sporește numărul societăților de ciclism, apar primele curse, primele velodromuri. Cursa de debut din București, care are loc în 1891 pe distanța Otopeni – Băneasa de 10 km, este câștigată de D. Dumitrescu. De asemenea, se aleargă cursa Otopeni – Rondul II de la Șosea.

O dată cu înmulțirea societăților cicliste, se impune necesitatea coordonării și organizării ritmică a activității cicliste. În consecință, în 1891 se înființează ”Clubul velocipediștilor” din București care va organiza un concurs oficial.

De acum, ciclismul românesc fusese confirmat ca o activitate sportivă, motiv pentru care se înființează Clubul cicliștilor în 1896 și Uniunea velocipedică a României în 1897, care dorea să dețină prerogativele unei federații naționale. În 1900 ia naștere Uniunea Cicliștilor Excursioniști și apare prima revistă ciclistă lunară din țara noastră, intitulată Bicicleta. Încă din 1894 funcționa prima scoală de învățare a mersului pe bicicleta, în spațiul pieței Victoria și al șoselei Kiseleff din zilele noastre. Pe câmpul acestei școli va fi amenajată o pistă de pământ lungă de 250 m, cu o turnură ușor ridicată la înălțimea de cca 1,50 m. Apare, așadar, primul, velodrom din România, denumit Victoria, proprietatea lui Alois Pucher, lângă atelierul de reparat biciclete. În aceste condiții, pe lângă ciclismul de șosea, apare și cel de velodrom. Pentru că tribunele velodromului erau neîncăpătoare și cicliștii evoluau învăluiți de praful pistei, a apărut nevoia de a construi un nou velodrom, mai încăpător și cu anexe sanitare. Inițiatorul acestui proiect a fost directorul ziarului Universul, Luigi Cazzavillan și, totodată, reprezentant în România al unei fabrici italiene dc biciclete (firma Bianchi). El a construit un splendid veledrom cu pistă de lemn, lungă de 333,33 m și lată de 6 m. Arena a fost ridicată pe șoseaua Kiseleff, în dreapta Arcului de Triumf. Inaugurarea velodromului s-a făcut în 1896, prilejuind o bogată activitate ciclistă de velodrom, unde au concurat cicliști din Germania, Austria, Ungaria. În 1898, velodromul a fost demontat și pista vândută ca lemn de foc pentru a se acoperi datoriile la fisc, rămase neachitate după moartea fondatorului. 

Fotbal

În apropierea clădirii Institutului geologic sunt atestate, între anii 1896-1899 primele meciuri de fotbal din țara noastră. Un teren viran pe care s-au trasat liniile de tuşă şi s-au amplasau două porţi a fost suficient. Spectatorii stăteau în picioare, iar un butoi reprezenta vestiarul.

În 1907, undeva în apropiere de Şoseaua Kiseleff, lângă cârciuma Bolta rece s-a desfășurat un meci internațional, la care românii doar priveau: competitorii erau englezi şi germani, angajaţi în industria textilă sau petrolieră la Bucureşti, Ploieşti sau Câmpina. Cronica acelei partide, publicată în revista Din lumea sporturilor, este socotită un certificat de naştere pentru fotbalul românesc.

Aceiaşi străini au înfiinţat, în 1909, Asociaţia cluburilor de football din România, al cărei act fondator a fost redactat în engleză, germană şi română. Tot ei au jucat la Constantinopol, sub numele de România, contra altor germani şi englezi care reprezentau Turcia.

Locul viran se găsea în fața lăptăriei Flora și era lipit de calcanul cârciumei cu grădină numit Bolta rece de pe strada Alexandrina, patronată de un jucător al echipei Olympiei – Huier. Cum sediul clubului Olympia era chiar lângă, pe strada Porumbacu, e posibil să fi amenajat chiar ei terenul și să-i fi dat și numele, așa că apare în documentele timpului ba Bolta rece ba Olympia.

Olympia București a fost primul club de fotbal din București, fiind înființată la 15 octombrie 1904, de tineri străini și câțiva români, printre care: Mario Gebauer, Lazăr Breyer, Theodor Davila, frații Grünberg, prof. Ioanide, Szalay, Mandel.

Dintre aceștia se disting două nume: Mario Gebauer, despre care se spune că pe când era student în Elveția a venit în vacanță în 1885 la București și a adus cu el prima minge de fotbal și Theodor Davila care era fiul cunoscutului dramaturg Alexandru Davila, născut la Golești, ca fiu al doctorului Carol Davila și al Anicăi Racoviță.

Olympia este invitată în octombrie 1906 la Arenele Romane cu ocazia unui eveniment politico-cultural de amploare care avea loc în parcul Carol: se sărbătoreau 1800 de ani de la încheierea războiului daco-roman, 40 de ani de la înscăunarea lui Carol, cât și 25 de ani de la proclamarea României ca Regat. Cu această ocazie a fost oferit primul trofeu fotbalistic din România. Pentru a se pregăti de această sărbătoare cum se cuvine, jucătorii echipei, pe cheltuială proprie, au comandat șorturile de joc de la Paris, ghetele de joc de la Londra și mingea de la Köln.

În 1909 are loc, tot la Șosea, prima competiție internă de fotbal, Cupa ASAR – Asociațiunea Societăților Atletice din România, asimilată primului campionat național de fotbal. La competiţie – în fapt, mai degrabă o Cupă – au participat doar trei echipe. Pe lângă Olympia au mai jucat Colentina Bucureşti (echipa muncitorilor englezi de la fabrica de bumbac din Capitală) şi United Ploieşti (gruparea muncitorilor străini, în special englezi, olandezi şi scoţieni, de la rafinăria Teleajen).

Tot acum se pare că se înregistrează primul fals din istoria fotbalului bucureștean. Lucrurile sunt neclare. Se cunosc rezultatele la doar două dintre cele trei meciuri: Olympia – Colentina 2-1 (2-0) şi Colentina – United Ploieşti 2-0 (2-0). Jocul United – Olympia nu e menţionat nicăieri, iar presa vremii omite să scrie cine a câştigat Cupa. Cert este că doi dintre protagoniştii acelor evenimente, Lazăr Breyer (fotbalist la Olympia) şi George Costescu (fondator al Federaţiei Societăţilor Sportive din România, în 1912), au declarat ulterior că întrecerea a fost câştigată de Colentina! Cu toate acestea, în mod inexplicabil, învingătoarea întrecerii a fost consemnată în acte, ulterior, Olympia! Virgil Iconomu (personaj important în fotbalul românesc interbelic) a consfinţit această ierarhie falsă în 1935, când în lucrarea Football – studiu documentar şi critic a trecut Olympia drept campioană a sezonului 1909-1910.

Sezonul 1910-1911 a fost al doilea sezon al Diviziei A.Competiția a cuprins tot cele trei cluburi, iar Olympia a devenit dublă campioană și a primit Cupa Herzog sau Cupa de Argint, numită astfel deoarece trofeul, donat de președintele de atunci al clubului Olympia, Hans Herzog, era făcut din argint.

Primul meci internațional amical de fotbal, disputat între echipele României și Iugoslaviei, manifestare sportivă la care au participat peste zece mii de spectatori, s-a desfășurat pe primul stadion de fotbal din capitală, așa-numitul Stadion al Federației, inaugurat în anul 1915, pe terenul de lângă Arcul de Triumf.

Automobilism

Plăcutele plimbări cu trăsura la Şosea au fost deranjate și apoi întrerupte definitiv de trăsurile fără cai.

 Automobilul a spart tiparele şi şi-a făcut simţită prezenţa zgomotoasă în voiajele către Bufet, Rondul unu şi Rondul doi. Bucureştenii au putut vedea pe străzi ciudata trăsură fără cai în 1900, când şi-a făcut apariţia un Penhard de 15 CP, care fusese comandat în Belgia, la Liege, de Gh. Basil Assan, fiul primului proprietar de moară cu aburi din Bucureşti. La numai patru ani de la acest eveniment numărul automobilelor din București ajunge la 40. Tot atunci apare și Automobil Clubul Român sub patronajul prinţului George Valentin Bibescu.

La Șosea se vor desfășura și primele întreceri auto, România fiind a şasea ţară din lume unde s-au organizat astfel de competiții. Prima cursă de acest gen s-a desfăşurat între Bucureşti şi Giurgiu, pe o distanţă de 62 km, câştigători fiind principele Valentin Bibescu şi L. Leonida, ambii înregistrând timpul de 58 de minute.

În 1906 are loc prima cursă automobilistică de viteză (cursa kilometrului lansat) pe un traseu amenajat pe şoseaua Kiseleff. Cursa e câştigată de Leon Leonida cu un automobil Gabron de 60 CP.

 

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign