Bucurestii Vechi si Noi

100 de ani de cercetăşie în România – Episodul I: Primele patrule

02 septembrie 2013 Cezar Petre Buiumaci Editorial

Cum a aparut cercetasia Romania? In primul rand, trebuie sa remarcam contextul unei tari care, la inceputul secolului XX, se afla in tranzitia de la o civilizatie orientala, fanariota, catre cea occidentala, a Romaniei moderne.

In planul activitatilor destinate tineretului se disting incercari de revigorare a Asociatiei „Micii Dorobanti” (aparuta in 1880, imediat dupa razboiului de independenta), care isi propunea “sa invete pe roman ca de mic copil sa stie sa tina pusca in mana, sa creasca manuind’o si sa-si formeze astfel educatia, in cat la epoca intrarei in armata el sa fie cu trupul si cu sufletul un ostean desavarsit.”(1)

1

Aceste demersuri nu se bucurau de credibilitate in randul tineretului studios de la scolile bucurestene. Elevii doreau mai mult decat “exercitii de ordine, intr-o curte plina de praf”. Exista „un surplus de  energie” pentru care noua generatie cauta „un camp de activitate”.(3) Eroii literaturii de aventuri inflacarau imaginatia adolescentilor. “Doi ani de vacanta” a lui Jules Verne aparuse in 1888 si se citea pe nerasuflate si la noi. Era firesc ca noii eroi sa vina in contradictie cu tipologia rurala a “Micului  Dorobant” si sa creeze alte standarde de asteptari, legate in primul rand de aventura.

În anul 1907, generalul britanic Robert Baden-Powell infiinteaza cercetasia, miscare de tineret care urmarea sa sustina tinerii in dezvoltarea lor fizica, mentala si spirituala pentru a juca un rol constructiv in societate. Un an mai tarziu, Baden-Powell publica celebra “Scouting for Boys”, lucrare care reformula pe coordonatele civile ale nou aparutei miscari alte carti mai vechi, pe care le scrisese pentru cercetasii din armata. Miscarea se raspandeste rapid in vestul Europei (Franta – 1910, Germania, Italia), Statele Unite, Canada si coloniile britanice.

In vara anului 1913, inspirati de un articol citit in revista franceza “Lectures pour tous”, sub semnatura capitanului Royet, opt elevi de liceu – fratii Dimitrie si Ioan Dimancescu, Sandel Bogdan si Ionel Andronescu, fratii Bebe si Vlad, Ion si Emil Berindei – se organizeaza singuri, fara ajutorul adultilor, in primele doua patrule de cercetasi din Romania.(2) (3) (4)

2
Tinerii se aflau la Sinaia in vacanta si ceea ce au citit despre cercetasii din Franta si Marea Britanie i-a facut sa se puna imediat in miscare. “Ne-am improvizat costume, ne-am cumparat toporase si ne-am dus in padure in desisul brazilor unde ne-am facut din cetina o coliba. Acolo, in jurul unui foc, zi de zi am faurit planuri pentru viitor. In casuta in care locuia Sandel Bogdan, pe Furnica, am scris prima lege a cercetasilor romani; la mine acasa am redactat si o formula de juramant si am desenat si o insigna”(3) isi amintea peste ani liderul primilor cercetasi, Dimitrie Dimancescu, cel care in aceeasi vacanta avea sa ii trimita o carte postala autorului articolului – unul din liderii cercetasiei franceze. Raspunsul va sosi la intoarcerea in Bucuresti.

(va urma)

Alin Dimancescu

surse:

1. C.S. Justin, Manualul Micului Dorobant, Stabilimentul de Arte Grafice Albert Bayer – Bucuresti, 1905

2. Gheorghe D. Mugur, “O scoala de imputernicire”, Stabilimentul de arte grafice “Energiea”, Bucuresti, 1916

3. Dimitrie Dem. Dimancescu, Primii Cercetasi, “Cercetasul” – revista Cercetasilor Romaniei,
Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr. 1, martie 1930

4. Dimitrie Dem. Dimancescu, Liceul Lazar – Leaganul Cercetasiei Romanesti, Monografia
Liceului “Gheorghe Lazar” din Bucuresti, 1860-1935, pag. 295-297, Institutul de Arte Grafice,
Bucuresti, 1935

foto: cercetasia.ro

 

 

Tag-uri:
[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2018 . Designed by: Livedesign