Bucurestii Vechi si Noi

INTERVIU cu Sandra Ecobescu

17 ianuarie 2016 Bucurestii Vechi Si Noi Editorial

Care este primul lucru care îți vine în minte când te gândești la Bucureștii Vechi și Noi?
Un spațiu viu și dinamic în care oameni diverși, pasionați de domeniilor lor de studiu și îndrăgostiți de viața orașului, povestesc despre capitală, despre locuitorii ei, despre istorie, antropologie și momente cotidiene din viața orașului. Un loc interesant și imprevizibil, care aduce o abordare originală în peisajul site-urile dedicate Bucureștiului și bucureștenilor.

Cum definești timpul orașului?
Timpul orașului este format din timpurile diverse și fragmentate ale oamenilor și poveștile lor, ritmul lor zilnic, rapid în timpul săptămânii și leneș și visător la final de săptămână. Timpul Bucureștiului este timpul unui oraș dinamic, un oraș al evenimentelor culturale, al anotimpurilor și plimbărilor, sau al manifestațiilor pașnice și civilizate prin centru. Este un oraș plin de viață și ritm, uneori amețitor.
Se resimte, totodată, timpul unui oraș liniștit, în special vara sau în perioada sărbătorilor. Atunci rămân puțini “locuitori” în capitală și totul devine poetic, așezat, respirabil. Iubesc mai ales acest timp, când orașul începe să respire aerul său din trecut, poate interbelic, cu străzi liniștite, puține mașini, clădiri care se pot admira și parcuri aerisite.

Cu ce culoare asociezi Bucureștiul?
Asociez Bucureștiul cu mai multe culori – culorile caselor renovate, elegante, primenite, dar și culorile caselor vechi, nerenovate de zeci de ani, gri, cu fațade prăbușite. Primăvara asociez Bucureștiul și cu verdele din parcuri. Iar toamna îl asociez cu culori extraordinare precum galben, maro sau roșu puternic. Aș putea spune însă, că griul este culoarea care predomină în oraș, cu multiplele sale nuanțe.

Ce ai schimba , dacă ai putea, în domeniul în care îți desfășori activitate?
Cred că lucrurile sunt deja în schimbare. Există multe inițiative culturale sau sociale care implică publicul în viața orașului. Atât instituțiile statului, cât și ONG-urile sau asociațiile culturale ce activează în domeniul educației fac eforturi pentru a se apropia de public într-o manieră cât mai naturală, mai directă și eficientă.
Prin activitatea Fundației Calea Victoriei nu ne propunem să schimbăm neapărat ceva esențial, ci să ne apropiem de publicul de toate vârstele și să spargem granițele dintre artiști, personalități culturale și publicul care îi apreciază. Cred că în absența unei legături naturale și directe cu un istoric, dirijor, scriitor, pictor sau actor, pasiunea publicului poate să dispară sau să devină fragilă în timp.

Cu ce anume crezi că poți schimba viața celorlalți?
Pentru noi, este important ceea ce ne spun oamenii că facem efectiv și ceea ce ne transmit, în scris sau povestit, la evenimentele și cursurile noastre. Ei ne spun că suntem o oază de normalitate în oraș, că îi inspirăm să studieze domeniile care îi atrag, că le aducem bucurie în cotidian, că îi ajutăm să cunoască oameni interesanți, le arătăm partea frumoasă a vieții și a orașului, le dăm speranța că lucrurile merg într-o direcție bună.
Pentru tinerii care participă gratuit la cursuri și evenimente – bursierii noștri – sau tinerii pe care îi susținem în carieră sau în studiile lor umaniste (pictori, scriitori, muzicieni etc.) – suntem o rampă de lansare, un sprijin serios, un sfetnic onest.
Fiecare dintre noi poate schimba ceva din viața celorlalți, fiind în fiecare zi binevoitor, viu, optimist, generos și ajutând atunci când poate.

De ce suntem înclinați să judecăm o persoana în funcție de grupul social din care face parte?
Cred ca, la noi, grupurile sociale sunt destul de fluide. Nu putem vorbi de categorii foarte clar definite. Se poate vorbi, pe de-o parte, despre oameni educați sau care vor să se educe, să evolueze continuu, indiferent de vârstă, și, pe de altă parte, despre oameni care au renunțat să se mai educe, care cred că știu suficiente lucuri și au încremenit.
Consider că fiecare persoană trebuie să fie percepută în funcție de calitățile și trăsăturile sale și toți oamenii merită să fie tratați cu aceeași bunăvoință și amabilitate.

Gândirea și creația sunt opțiuni private sau publice într-o lume dominată de dictatura cotidianului?

Gândirea și creația sunt opțiunile fiecăruia dintre noi, însă aceste două forme de manifestare a spiritului se dezvoltă într-un cadru pe care trebuie să îl potenteze și protejeze școala și familia.
Din păcate, școala (atât la noi în țară, cât și în alte locuri) nu este un mediu întotdeauna benefic pentru gândirea originală, critica sau creația în domeniile artistice, umaniste. Acest lucru este o consecință a abordării desuete și a rigidității sistemului educațional, a clișeelor, a obsesiei notelor, concursurilor și olimpiadelor. Fiecare tânăr are nevoie de un mentor, de o direcție pentru a putea merge pe acest drum dificil, dar plin de minuni, al vieții care îți aparține, al minții treze.
Cât de mult considerați că se implică autoritățile locale în dezvoltarea mediului cultural din București?
În ultima vreme am văzut semne îmbucurătoare, evenimente culturale pentru publicul bucureștean organizate de instituții ale statului, într-o formă mai dinamică, care să atragă și tinerii. De asemenea, la inițiativa unor ONG-uri și asociații, au loc frecvent numerose festivaluri, piese de teatru, concerte, proiecții de filme în aer liber.
În domeniul muzeal – în capitală și în țară – cred că lucrurile nu se mișcă în direcția bună. Cu câteva excepții, muzeele sunt voit lăsate să moară, spunându-se “oficial” că publicul nu este interesat să le viziteze. E evident că muzeele ar fi vizitate mai des dacă ele ar fi animate de evenimente diverse, dacă s-ar deschide tinerilor, dacă s-ar moderniza sau s-ar schimba personalul lor etc.

Prin ce modalitate ați apropia cât mai mulți oameni de artă/cultură?

Modalitățile pe care noi le folosim sunt comunicarea firească, legătura civilizată cu publicul, dinamica programei, originalitatea subiectelor, colectarea sugestiilor din partea publicului în privința domeniilor de interes, selectarea cu grijă a colaboratorilor (profesori, artiști, muzicieni).
De asemenea, cred în apropierea oamenilor de artă și cultură prin adaptarea la formele contemporane de comunicare on-line, primenirea imaginii și atragerea tinerilor.
10. Ce considerați că este pertinent în peisajul cultural actual?
Sunt foarte multe proiecte culturale de buna calitate, mai ales independente, dar și susținute de instituțiile statului prin diverse finanțări sau proiecte. Cred că este o efervescență culturală extraordinară în orașul nostru. Bucureștenii care vor să se bucure de cultură și educație au extrem de multe propuneri seducătoare, ceea ce este extraordinar.
Eu, personal, sunt fermecată și relaxată mai ales de concertele de muzică clasică și de operă, un domeniu la care stăm foarte bine în București, fiindcă avem orchestre extraordinare, spectacole, soliști și dirijori foarte buni.
Cum descrieți mediul cultural din care faceți parte?
Fac parte dintr-un mediu cultural – educativ extrem de dinamic, viu și imprevizibil, cu urcușuri și coborâșuri. Păstrăm legătura cu actorii principali care activează în domenii conexe și încercăm să fim cât mai buni colegi și prieteni într-o lume a nisipurilor mișcătoare, dar și al entuziasmului și susținerii de către public.
Cred că trăim o perioadă extrem de interesantă, din acest punct de vedere. Lipsa de încredere și de speranță că politicul va aduce schimbarea în bine face ca mare parte din publicul educat să caute răspunsurile, direcțiile, normalitatea și prietenii în lumea culturală a orașului București. Acest lucru ne dă o uriașă responsabilitate, dar și mult entuziasm.

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign