Bucurestii Vechi si Noi

Trist faptul ca a fost decorat Oprescu de catre Casa Regala. Nu atat pentru ca l-a decorat dar pentru ca printre justificari s-au strecurat “bunele practici” care l-ar caracteriza pe demolatorul nerusinat aflat la carma primariei si creditat in sondaje cu o inspaimantatoare “incredere” a populatiei.

La firma de taxi ?Drive/Occident/Tess?, distanța dintre Rahova/Teiuș și Piața Unirii este de 9.2Km, în condițiile în care din Rahova/Teiuș până la Aurel Vlaicu sunt 9.4Km. Probabil am circulat aproape de viteza luminii și s-a dilatat spațiul…

Tocmai apăru un articol cu numele ăsta în Academia Cațavencu, ediția online http://www.academiacatavencu.info/opinii/bucuresti-orasul-suspendatelor.html.
Ca de obicei, băieții de la Cațavencu spun lucruri atât de triste că-ți vine să te apuci cu mâinile de păr, dar spuse cu atâta haz, că râzi cu gura la urechi. Scrâșnind.
(O, țară tristă, dar plină de umor…”).
Numai că, de data asta, Cațavencii au mai uitat câte ceva.
București nu e numai orașul suspendatelor lui Oprescu.
E orașul suspendatelor tuturor guvernelor, ale tuturor camerelor șamd.
Ca și toată țara, de altfel.
Țara a nenumărate locuri de muncă – suspendate, țara condițiilor de viață omenești – suspendate, a o mulțime de medicamente compensate – suspendate, a hotărârilor de restituiri ale proprietăților furate de comuniști – suspendate, a condamnărilor judecătorești în cazuri flagrante de furt – suspendate, a sentințelor de plagiat în cazuri mondial cunoscute – suspendate etc., etc.
Tare mi-ar place să înșiruie fiecare sub acest articolaș cazuri de asemenea suspendări cunoscute de fiecare. Nu de alta, dar pe mine m-a apucat lehamitea. Și mi s-a suspendat cheful…

Tramvaiul 32, ca de obicei. Mă sui la capăt (Unirii) și reușesc să prind un loc, cu gândul să mai citesc ceva știri pe mobil. Pe locul din spatele meu prinde loc o fețită de vreo 8 ani. Sora/prietena ei, de vârstă apropiată, ochise probabil locul meu. “Ghinion” zic în gând, am cedat deja dimineață locul unei femei însărcinate. “Ar putea să stea împreună pe un loc” propune mama lor, cum mă gândeam și eu. Fetița este însă foarte spontană și mă roagă să o las să stea, ca să vorbească cu cealaltă. Mă înduplec și o las. Mama îi spune să zică și “mulțumesc”. Spune cu veselie și mă binedispune puțin, zic și eu cald “cu plăcere!”.

În zona Piața Unirii au început anul trecut niște lucrări care nu s-au terminat nici până acum, par abandonate. Mai ales atunci când plouă, accesul la metrou este dificil din cauza gropilor pline cu apă.

Astăzi în tramvaiul 32 a izbucnit un conflict. Eram ceva mai departe, nu am prins începutul și nici toate detaliile de desfășurare. Am auzit un tip care îl lovea pe altul pentru că l-ar fi învinuit că s-a luat de o fată. Mi-a luat ceva să înțeleg care e situația.

După rromi, cea mai numeroasă comunitate etnică din Bucureşti este, în prezent, cea chineză. Numărul chinezilor din capitală a crescut constant după revoluţie, astăzi înregistrând (neoficial) un număr destul de mare, între 10.000 şi 15.000 de locuitori. Pentru a putea observa mai bine amploarea fenomenului migraţionist chinez spre Bucureşti, trebuie menţionat că la recensământul din 2002 diaspora chineză număra peste 2.000 de indivizi. Având o cultură aparte şi un mod propriu de organizare socială, chinezii s-au concentrat din punct devedere spaţial în estul capitalei. Colentina fiind cartierul cu cel mai mare număr de chinezi din Bucureşti. Adunarea lor în est se datorează apropierii de complexele comerciale Europa şi Dragonul Roşu unde aceştia desfăşoară diverse activităţi comerciale. Aceştia importă diverse produse din China (dar nu numai!) pe care apoi le desfac în cele două zone comerciale.

Diaspora chineză se prezintă destul de polarizat. Deşi nu creează probleme sociale întrucât se adaptează destul de uşor, comunitatea de chinezi din capitală est

Dacă aş putea, aş declanşa un boicot faţă de expoziţia de cadavre de la Muzeul Antipa, intitulată pompos „The Human Body”. Înainte să sărţi cu mantra „îngrămăditule, bigotule, fundamentalistule” vă rog să citiţi de ce consider expoziţia de la Muzeul Antipa drept o insultă la adresa umanităţii.

O poveste cu Masonerie şi disecţie

Printr-o scrisoare deschisă trimisă de un grup de asociaţii în numele căreia semnează Larisa Iftime, preşedintele Asociaţiei Provita Media, directorul general al Muzeului Antipa, academician dr. Dumitru Murariu, a fost somat recent să blocheze vernisarea expoziţiei “The Human Body”, programată pentru vernisare la data de 22 martie 2013.
Expoziţia “The Human Body” a stârnit multe şi ample controverse în mai multe ţări, organizatorii fiind acuzaţi de lipsă de etică.
Motivul este că trupurile umane expuse şi conservate prin tehnica plastinaţiei nu au fost nerevendicate – aşa cum susţine varianta oficială a organizatorilor – ci că ar putea aparţine, de fapt, unor prizonieri chinezi executaţi şi torturaţi de regimul chinez.
Având în vedere situaţia drepturilor omului din China, există motive de îngrijorare. De-a lungul anilor, publicaţia The E

Unii proprietari de monumente istorice, în dorința de a-i proteja pe concitadini, pun avertismentele tradiționale de pericol, care nu mai emoționează pe nimeni (dar nu le trece prin cap că, dacă ești proprietar pe cogeamite palat în buricul târgului, ai avea obligația măcar să repari tencuiala!).

Bucureșteanul, fire solară, nu se sinchisește de amenințări. De obicei trece cu cornul în pământ pe lângă ele.
Ba chiar am văz