Bucurestii Vechi si Noi

Semnătura post-mortem a Miliţei Petraşcu

17 iunie 2012 Miron Manega Pretexte

Dacă tot îl avem pe Marcel Iancu în Bucureşti, în cea mai cuprinzătoare şi mai relevantă expoziţie care i s-a organizat vreodată, poate ar fi cazul să o evocăm şi pe Miliţa Petraşcu, una dintre marile nedreptăţite ale istoriei noastre culturale. Viaţa ei s-a intersectat cu cea a lui Marcel Iancu de două ori: o dată în 1916, la Zurich, la Cabaretul Voltaire, unde a martoră şi părtaşă la actul de naştere al mişcării anarhiste DADA, al cărei mentor era Tristan Tzara, şi a doua oară după 1924, când s-a despărţit definitiv de Constantin Brâncuşi şi a revenit în Bucureşti.

 

În 1937, Marcel Iancu i-a proiectat şi i-a construit (de fapt au construit împreună), casa din Pictor Negulici nr. 19 (în cartierul Primăverii), în care Miliţa Petraşcu a şi murit, în februarie 1976. Casa aceasta, care are o amprentă universală, a fost gazda celor mai strălucite personalităţi ale artei europene de la vremea aceea, aduse de Brâncuşi de la Paris (în perioada cât a lucrat la complexul monumental de la Tg. Jiu) şi cel mai select loc de atracţie pentru protipendada bucureştenea veleitară şi snoabă. Căci era de bonton să-i cunoşti de aproape pe Picasso, Appolinaire, Giaccometi sau Victor Brauner, iar Bucureştiul artistic era, la vremea aceea, în Europa. La acele serate, Brâncuşi, care era guest-starul incontestabil al ]nt\lnirilor, obişnuia să şocheze întreaga asistenţă cu nonconformismul său oltenesc, bine regizat, care-l făcuse celebru la Paris: privea cu dispreţ şampania şi caviarul, preferând să mămânce slănină cu mujdei şi să bea zeamă de varză…
Gloria acestei case a încetat în 1941, după Dictatul de la Viena şi rebeliunea legionară, când Marcel Iancu a părăsit definitiv România, în urma asasinării cumnatului său.

 

După 1948, viaţa Miliţei a devenit un calvar. În 1950 a fost expulzată din locuinţă şi aruncată în stradă , iar în 1959 i s-a “organizat” demascarea publică din aula Facultăţii de Drept, unde a fost acuzată de spionaj. După câţiva ani a reuşit, totuşi, ca prin minune, să-şi recupereze casa. În 1967, l-a avut ca elev pe Adrian Costea. Acesta a observat că, în atelierul ei, printre alte obiecte, exista şi un ciocan foarte uzat, pe care el nu avea voie să-l atingă: era primul ciocan oferit de Brâncuşi Miliţei, atunci când s-au cunoscut, ca să-şi înceapă cariera ei de cioplitor.

 

În februarie 1976, singură şi fără urmaşi, Miliţa Petraşcu a încetat din viaţă, la vârsta de 84 de ani. “În anul morţii Miliţei, în plin comunism, un tovarăş pe nume Crăciun a obţinut titlul de legatar universal, inclusiv moştenirea imobilului – povesteşte Adrian Costea care, între timp părăsise România. De moartea Miliţei am aflat de la tata, care mi-a dat telefon la Munchen. Nu mai ştiu exact când se întâmpla asta, dar îmi amintesc că mi-a comunicat două lucruri: că e zăpadă afară şi că a murit Miliţa. Am aflat ulterior că actul notarial (titlul de legatar universal n.r.) avea numărul de înregistrare 136 şi era datat 28 aprilie 1976”.

 

Dacă e adevărat ce spune Adrian Costea, atunci suntem fie în faţa unui furt de proporţii dovedit, fie în faţa unei situaţii paranormale: când l-a desemnat legatar universal pe acel “tovarăş”, Miliţa Petraşcu era moartă de mai bine de două luni.

 

Jaful este cu atât mai grav cu cât locuinţa Miliţei includea şi atelierul. Acolo avea zeci de lucrări, desene, schiţe, masa de modelaj, instrumentele de lucru. Printre acestea se afla şi acel ciocan de sculptură dăruit de Brâncuşi şi pe care nu lăsa pe nimeni să-l atingă. Şi mai erau şi câteva lucrări de Brâncuşi şi altele de Marcel Iancu. Nu este exclus ca una sau mai multe dintre acestea să fi ajuns, cu acte în regulă, la actuala expoziţie Marcel Iancu, organizată de Colors Art, căci arta, ca şi banii, se poate “spăla”. Dar rămân “pete”. În cazul Miliţei, “pata” este diferenţa inexplicabilă dintre data morţii şi data semnării actului notarial.

 

Sursă: FINANŢIŞTII

[addtoany]
Mergi pe prima pagina
Bucurestii Vechi si Noi
Bucurestii Vechi si Noi © 2019 . Designed by: Livedesign