INTERVIU
1. Care este primul lucru care vă vine în minte când vă gândiți la Bucureștii Vechi și Noi?
S.G.: – Luni – la o seară din 1987; marţi – la troleibuzul 84; miercuri – la o alee care nu mai există, însă pe care mă plimb adesea; joi – la un zâmbet secret; vineri – la intrarea unui teatru; sâmbătă – la toate astea, însă în altă ordine; duminică – la un tei. Luni – la un apel telefonic… Etc.
2. Cum definiți timpul orașului?
S.G.: – Dacă sunt întrebat, nu ştiu să răspund. Ştiu însă atunci când nu sunt.
3. Cu ce culoare asociați Bucureștiul?
S.G.: – Cu cea mai aglomerată.
4. Ce ați schimba , dacă ați putea, în domeniul în care vă desfășurați activitatea?
S.G.: – Mi-aş da un salariu enorm.
5. Cu ce anume credeți că puteți schimba viața celorlalți?
S.G.: – Îi las în pace. E rar.
6. De ce suntem înclinați să judecăm o persoană în funcție de grupul social din care face parte?
S.G.: – Pentru că ne referim la persoane, iar persoana este un concept. Conceptele se lasă grupate astfel încât apartenenţa lor la cutare sau cutare grup să fie cu adevărat semnificativă. Nu la fel este logic să se întâmple cu indivizii. Borges şi Bioy Casares au demonstrat-o prin reducere la absurd. Un individ nu poate face parte dintr-un grup – aşa cum o pară nu poate face parte dintr-o formulă matematică. Dacă, totuşi, confundăm persoana cu individul, ajungem la Grupul celor care pe 16 octombrie şi-au aprins ţigara la ora 12.28, la Grupul celor care vor citi acest interviu în timpul serviciului, la Grupul celor care au 1,82 m. şi un prenume începând cu “B” etc. etc. etc. Dificil de “judecat”.
7. Ce înțelegeți prin segregare socială și cum o diferențiați de separare?
S.G.: – Aş începe prin a diferenţia diferenţierea de separare, fără a le segrega, dar eventual separându-le. E o diferenţă. În cazul în care nu se înţelege nimic, după cum sper, putem apela cu toată încrederea la un manual de corectitudine politică.
8. Gândirea și creația sunt opțiuni private sau publice într-o lume dominată de dictatura cotidianului?
S.G.: – Dacă într-adevăr gândirea este opţională – nu mai contează. Creaţia poate fi şi privată.
9. Cât de mult considerați că se implică autoritățile locale în dezvoltarea mediului cultural din București?
S.G.: – Întrebarea care o puneţi e greşită ca şi problemă.
10. Prin ce modalitate ați apropia cât mai mulți oameni de artă/cultură?
S.G.: – Prin prostituţie, evident. A artei, a culturii în genere. Le-aş transforma în curve. Asta în cazul în care aş vrea neapărat să se apropie “cât mai mulţi”. Cred, totuşi, că unor doamne precum cele menţionate le stă mai bine să rămână doamne. Mai greu accesibile, trebuind să fie puţin curtate, să-şi aleagă ele însele apropiaţii.
11. Ce considerați că este pertinent în peisajul cultural actual?
S.G.: – Cultura.
12. Cum descrieți mediul cultural din care faceți parte?
S.G.: – Nu-l prea descriu. Are cine. Prefer să fac parte. Încerc.
