Buicliu Cristea a fost o figură strălucită a vieţii medicale din România, la cumpănă dintre secolul al XIX- lea şi secolul XX, la origine armean.
Începutul vieţii sale are loc la Roman (6 decembrie 1857), un oras-targ important din Moldova, tranzitat de numeroase personalităţi culturale precum Geo Bogza sau Mihail Sebastian, care treceau pe la tânărul remarcabil scriitor Max Blecher pentru a-i aduce un plus de alinare sufletească şi consiliere pe probleme literare.
Liceul îl urmează la Iaşi, iar în anul 1875, după susţinerea examenului de bacalaureat, se înscrie la Facultatea de medicină de la Paris. Lucrează ca intern la diferite spitaleparieziene precum: Bicetre, Tenon, Charite. După ce îşi ia doctoratul în medicină, revine în ţară şi se stabileşte la Bucureşti în 1884.
Obţine titlul de medic primar, în boli interne, iar pe linie pedagogică obţine titlul de profesor universitar la catedra de medicină internă, conducând clinica medicală din spitalul Brâncovenesc.
Buicliu Cristea – un spirit solidar cu tinerii medici de atunci, Victor Babeş, George Asaki
Se impune ca eminent clinician şi terapeut, lupta pentru introducerea unui spirit nou în Facultatea de Medicină din Bucureşti, fiind solidar cu tinerii medici de atunci, Victor Babeş, George Asaki şi alţii.
Devine unul dintre întemeietorii clinicii medicale româneşti. Ajunge supraveghetor al spitalelor, deputat şi senator. În anul 1897 la 23 aprilie împreună cu doctorii I. Cantacuzino şi Kremnitz, salvează de la moarte sigură pe prinţul moştenitor Ferdinand.
Profesorul Buicliu – un om de o rară delicateţe sufletească
Profesorul Buicliu Cristea a fost considerat de contemporanii săi, un om de o rară delicateţe sufletească. Unul dintre discipolii săi, profesorul Anibala Teohari i-a dezvoltat Tratatul de Terapeutică în şase volume, considerat în epoca cel mai bun din lume. Profesorul Buicliu s-a stins din viaţa pe 9 august 1916.
În casa memoriala ”Profesorul Gh.Marinescu din Bucureşti” se afla un valoros tablou, operă a pictorului A.Monchablom, din 1884, care reprezintă un consult la patul unui bolnav, în jurul căreia se afla profesorii George Asaki, Victor Babeş, Nicolae Kalinderu şi Cristea Buicliu.
În 1921 Aşezământul Brâncoveni a acordat numele sau unei săli din spital, iar consiliul municipal a făcut acelaşi gest de preţuire, că o stradă din apropierea facultăţii de Medicină să-i poarte numele şi astăzi.
